[1] Se apropia sărbătoarea Azimelor, care se numeşte Paşte.
[2] Iar marii preoţi şi cărturarii se gândeau cum să-l dea pieirii, temându-se de popor.
[3] Dar Satana a intrat în Iuda, cel numit Iscarioteanul, care era dintre cei doisprezece,
[4] iar el a mers şi a vorbit cu marii preoţi şi căpeteniile oştirii, cum să-l dea pe mâna lor.
[5] Ei s-au bucurat şi au hotărât să-i dea bani.
[6] El s-a învoit şi căuta momentul potrivit să-l dea pe mâna lor departe de mulţime.
[7] A venit şi ziua Azimelor, când trebuia să se jertfească Paştele.
[8] Şi i-a trimis pe Petru şi pe Ioan, spunând: „Mergeţi şi pregătiţi-ne Paştele ca să mâncăm.”
[9] Iar ei au zis: „Unde vrei să-l pregătim?”
[10] El le-a răspuns: „Iată, când veţi intra în cetate, vă veţi întâlni cu un om ducând un urcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra
[11] şi spuneţi stăpânului casei: Învăţătorul zice: unde este încăperea în care voi mânca Paştele cu ucenicii mei?
[12] Acela vă va arăta o sală mare, la etaj, aranjată. Acolo să pregătiţi.”
[13] Plecând, au găsit aşa cum le spusese şi au pregătit Paştele.
[14] Iar când a venit ceasul, S-a aşezat la masă împreună cu ucenicii.
[15] Şi le-a spus: „Atât de mult mi-am dorit să mănânc Paştele acesta cu voi înainte de pătimirea mea,
[16] căci vă spun că nu-l voi mai mânca până când se va împlini în Împărăţia lui Dumnezeu.”
[17] Şi luând un potir şi mulţumind, a spus: „Luaţi-l şi împărţiţi-l între voi,
[18] pentru că vă spun: nu voi mai bea de acum din rodul viţei până ce nu va veni Împărăţia lui Dumnezeu.”
[19] Şi luând pâine şi mulţumind, a frânt-o şi le-a dat-o spunând: „Acesta este trupul meu, care se dă pentru voi. Faceţi aceasta în amintirea mea!”
[20] După cină, a făcut la fel cu potirul, spunând: „Acest potir este noul legământ, în sângele meu, care se varsă pentru voi.
[21] Dar iată, mâna celui care mă va vinde este cu mine la masă.
[22] Fiul Omului va merge după cum a fost hotărât, dar vai omului prin care este vândut!”
[23] Iar ei au început să se întrebe unii pe alţii, care dintre ei este cel care avea să facă aceasta.
[24] Şi s-a iscat o neînţelegere între ei: despre cine părea să fie mai mare.
[25] El le-a spus: „Regii popoarelor domnesc peste ele şi cei care le stăpânesc sunt numiţi binefăcători.
[26] Dar între voi să nu fie aşa, ci acela care este mai mare între voi să fie cel mai mic, iar cel care conduce ca cel care slujeşte.
[27] Şi cine este mai mare, cel care stă la masă sau cel care slujeşte? Oare nu cel care stă la masă? Dar Eu sunt în mijlocul vostru ca unul care slujeşte.
[28] Voi sunteţi cei care aţi rămas cu mine în încercările mele.
[29] Şi eu vă rânduiesc Împărăţia aşa cum mi-a rânduit-o Tatăl meu,
[30] ca să mâncaţi şi să beţi la masă în Împărăţia mea şi să staţi pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel.
[31] Simon, Simon, iată, Satana a cerut să vă cearnă ca pe grâu,
[32] dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu scadă credinţa ta. Şi tu, când te vei întoarce, întăreşte-i pe fraţii tăi!”
[33] Însă el i-a spus: „Doamne, cu tine sunt gata să merg şi în temniţă şi la moarte.”
[34] Dar El i-a zis: „Îţi spun, Petre, nu va cânta azi cocoşul până ce nu mă vei tăgădui de trei ori.”
[35] Apoi le-a spus: „Când v-am trimis fără pungă şi fără desagă şi fără încălţări, aţi dus lipsă de ceva?” Ei au răspuns: „De nimic.”
[36] Le-a zis: „Acum însă cine are pungă să o ia, la fel şi desaga, iar cine nu are sabie să-şi vândă haina şi să-şi cumpere.
[37] Căci vă spun că trebuie să se împlinească în mine ceea ce stă scris: Şi a fost socotit cu cei fărădelege. Fiindcă se apropie de împlinire cele scrise despre mine.”
[38] Atunci ei i-au spus: „Doamne, iată aici două săbii.” Dar El le-a zis: „Destul!”
[39] Şi, ieşind, s-a îndreptat, ca de obicei, spre Muntele Măslinilor, iar ucenicii l-au urmat.
[40] Când au ajuns acolo, le-a spus: „Rugaţi-vă să nu cădeţi ispită!”
[41] Iar El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră şi, îngenunchind, se ruga:
[42] „Tată, dacă vrei, îndepărtează de mine paharul acesta. Dar nu voia mea, ci a ta să fie!”
[43] Atunci i s-a arătat un înger din cer şi l-a întărit.
[44] Dar El, intrând în agonie, se ruga şi mai stăruitor. Şi sudoarea i s-a făcut ca nişte picături de sânge ce cădeau pe pământ.
[45] Şi când s-a ridicat de la rugăciune şi a mers la ucenici, i-a găsit adormiţi de tristeţe
[46] şi le-a spus: „De ce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă să nu intraţi în ispită!”
[47] Pe când le vorbea încă, a venit o mulţime, iar cel numit Iuda, unul dintre cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s-a apropiat de Iisus şi l-a sărutat.
[48] Iisus i-a spus: „Iuda, cu o sărutare îl vinzi tu pe Fiul Omului?”
[49] Iar cei din jurul lui, văzând ce se întâmplă, i-au zis: „Doamne, să lovim cu sabia?”
[50] Şi unul dintre ei l-a lovit pe slujitorul marelui preot şi i-a tăiat urechea dreaptă.
[51] Dar Iisus a răspuns: „Lăsaţi! Ajunge!” Şi, atingându-i urechea, l-a vindecat.
[52] Apoi Iisus a spus marilor preoţi, gărzilor de la Templu şi bătrânilor care veniseră după El: „Aţi venit cu săbii şi ciomege ca după un tâlhar.
[53] Zi de zi eram cu voi în Templu şi n-aţi pus mâna pe mine, dar acesta este ceasul vostru şi stăpânirea întunericului.”
[54] După ce l-au prins, l-au luat şi l-au dus la casa marelui preot. Petru îl urma de la distanţă.
[55] Pentru că unii făcuseră un foc în mijlocul curţii şi stăteau în jurul lui, s-a aşezat şi Petru în mijlocul lor.
[56] Când l-a văzut cum stătea la foc, o slujnică l-a privit ţintă şi a spus: „Şi acesta era cu El.”
[57] Dar el a tăgăduit: „Nu-l cunosc, femeie!”
[58] După puţin timp l-a văzut şi altul şi i-a zis: „Şi tu eşti dintre ai lui.” Dar Petru a zis: „Omule, nu sunt!”
[59] Peste vreun ceas, altul stăruia: „Sigur era cu El, fiindcă e galileean.”
[60] Dar Petru i-a răspuns: „Omule, nu ştiu despre ce vorbeşti!” Îndată, pe când vorbea încă, a cântat cocoşul.
[61] Atunci, întorcându-se, Domnul l-a privit pe Petru. Iar Petru şi-a amintit de cuvântul Domnului, cum îi spusese: „Astăzi, înainte de a cânta cocoşul, mă vei tăgădui de trei ori.”
[62] Şi, ieşind, a plâns amar.
[63] Oamenii care îl păzeau pe Iisus, îl batjocoreau şi-l băteau.
[64] Apoi l-au legat la ochi şi îl întrebau: „Profeţeşte! Cine te-a lovit?”
[65] Şi ziceau multe altele împotriva lui, hulind.
[66] Când s-a făcut ziuă, s-au adunat bătrânii poporului, marii preoţi şi cărturarii, l-au dus înaintea sinedriului lor şi
[67] spuneau: „Dacă Tu eşti Hristos, spune-ne!” Dar El le-a răspuns: „Dacă vă spun, nu mă veţi crede nicidecum.
[68] Dacă vă întreb, nu-mi veţi da nici un răspuns.
[69] De acum însă Fiul Omului va fi aşezat la dreapta puterii lui Dumnezeu.”
[70] Atunci ei i-au zis: „Eşti Tu, aşadar, Fiul lui Dumnezeu?” El le-a răspuns: „Voi înşivă spuneţi că Eu sunt.”
[71] Ei au zis: „Ce nevoie mai avem de mărturie? Chiar noi am auzit-o din gura lui.”