[1] Şi odată, într-o zi de sâmbătă, când a intrat în casa unuia dintre conducătorii fariseilor ca să prânzească, ei îl pândeau.
[2] Şi iată, un om bolnav de hidropizie se afla în faţa lui.
[3] Atunci Iisus a spus învăţătorilor Legii şi fariseilor: „Este îngăduit sau nu să vindeci în zi de sâmbătă?”
[4] Dar ei au tăcut, iar Iisus l-a luat, l-a vindecat şi i-a dat drumul.
[5] Iar lor le-a spus: „Care dintre voi, dacă îi cade fiul sau boul în fântână, nu-l va scoate îndată în zi de sâmbătă?”
[6] Şi n-au mai putut să-i răspundă nimic.
[7] Văzând cum îşi alegeau locurile de frunte la masă, Iisus le-a zis oaspeţilor această parabolă:
[8] Când eşti chemat de cineva la o nuntă, nu te aşeza pe locul cel mai de frunte ca nu cumva să fi fost chemat altul mai de vază decât tine
[9] şi cel care v-a invitat şi pe tine şi pe acela să vină să-ţi spună: „Dă-i acestuia locul.” Atunci te vei duce cu ruşine să te aşezi pe locul din urmă.
[10] Dimpotrivă, când eşti chemat, mergi şi te aşează pe ultimul loc, ca atunci când va veni cel care te-a chemat să-ţi spună: „Prietene, mergi mai în faţă!”. Astfel, vei avea cinste în faţa tuturor comesenilor.
[11] Căci oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine va fi înălţat.
[12] Celui care l-a invitat i-a spus: „Când dai un prânz sau o cină, nu-i pofti pe prietenii tăi, nici pe fraţii tăi, nici pe rudele tale, nici pe vecinii bogaţi, ca nu cumva să te poftească şi ei la rândul lor şi astfel să-ţi primeşti răsplata.
[13] Ci, când dai un ospăţ, cheamă-i pe cei săraci, neputincioşi, şchiopi, orbi;
[14] aşa vei fi fericit pentru că ei nu au cum să-ţi răsplătească dar ţi se va răsplăti la învierea celor drepţi.”
[15] Când a auzit acestea, unul dintre comeseni i-a zis: „Fericit cel care va sta la masă în Împărăţia lui Dumnezeu.”
[16] Iar Iisus i-a zis: „Un om a dat un ospăţ mare şi a chemat multă lume.
[17] În ziua ospăţului şi-a trimis slujitorul să le spună celor chemaţi: Veniţi, deja este pregătit.
[18] Dar, unul câte unul, au început toţi să se scuze. Primul i-a spus: Am cumpărat un ogor şi sunt nevoit să mă duc să-l văd. Te rog să mă ierţi.
[19] Altul i-a zis: Am cumpărat cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc. Te rog să mă ierţi.
[20] Şi altul a spus: M-am căsătorit şi nu pot să vin.
[21] Slujitorul s-a întors şi a spus acestea stăpânului său. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei i-a zis slujitorului: Mergi îndată prin pieţele şi pe străzile cetăţii şi adu-i aici pe săraci, pe neputincioşi, pe orbi şi pe şchiopi.
[22] Iar slujitorul i-a răspuns: Doamne, s-a făcut precum ai poruncit şi tot mai este loc.
[23] Stăpânul i-a spus: Ieşi pe drumuri şi pe la garduri şi sileşte-i să intre, ca să mi se umple casa.
[24] Vă spun că nici unul dintre oamenii chemaţi nu va gusta din ospăţul meu.”
[25] Împreună cu Iisus mergeau mulţimi mari, iar El, întorcându-se, le-a spus:
[26] „Dacă cineva vine la mine şi nu-l urăşte pe tatăl său şi pe mama sa, pe soţia lui, pe copiii, fraţii şi surorile sale, ba chiar şi viaţa sa, nu poate fi ucenicul meu.
[27] Cine nu-şi ia crucea şi nu vine după mine nu poate fi ucenicul meu.
[28] Într-adevăr, care dintre voi, când vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să socotească cheltuiala, să vadă dacă are cu ce să-l termine?
[29] Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să-şi bată joc de el,
[30] spunând: Acest om a început să zidească dar n-a putut sfârşi!
[31] Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă este în stare să-l înfrunte cu zece mii de ostaşi pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii?
[32] Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pace.
[33] La fel, oricare dintre voi, dacă nu lasă tot ce are, nu poate fi ucenicul meu.
[34] Sarea este bună, dar dacă sarea îşi pierde gustul, cum şi-l va mai căpăta?
[35] Nu mai e bună nici pentru pământ, nici pentru gunoi şi se aruncă afară. Cine are urechi de auzit să audă!”