[1] În zilele acelea, Cezar Augustus a dat poruncă să se înscrie toată lumea.
[2] Acest recensământ s-a făcut prima oară pe când Quirinius era guvernator al Siriei.
[3] Şi au mers toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
[4] S-a dus şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret în Iudeea, în cetatea lui David, numită Betleem, pentru că era din casa şi din neamul lui David.
[5] A mers să se înscrie cu Maria, logodnica sa, care era însărcinată.
[6] Şi în timp ce erau acolo i s-a împlinit vremea să nască
[7] şi l-a născut pe fiul ei, întâiul născut. L-a înfăşat şi l-a culcat în iesle pentru că nu mai era loc pentru ei în casa de oaspeţi.
[8] Şi în acel ţinut erau nişte păstori, care stăteau pe câmp şi făceau de strajă, păzindu-şi turma în timpul nopţii.
[9] Iar un înger al Domnului li s-a arătat şi slava Domnului i-a învăluit în lumină şi au fost cuprinşi de o mare frică.
[10] Dar îngerul le-a spus: „Nu vă temeţi! Iată, vă vestesc o mare bucurie pentru tot poporul:
[11] astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut un Mântuitor, Hristos, Domnul.
[12] Acesta vă va fi semnul: veţi găsi un prunc înfăşat şi culcat într-o iesle.”
[13] Şi îndată împreună cu îngerul o mulţime de oaste cerească a început să-l laude pe Dumnezeu:
[14] Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace oamenilor faţă de care El şi-a arătat bunăvoinţa.
[15] După ce îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii îşi spuneau între ei: „Să mergem la Betleem să vedem cele ce s-au petrecut acolo după cum ne-a înştiinţat Domnul.”
[16] Au mers în grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif şi pruncul culcat în iesle.
[17] Văzându-l, le-au destăinuit ce li se spusese despre copil
[18] şi toţi cei care au auzit s-au mirat de cele povestite de păstori.
[19] Iar Maria păstra toate cuvinte acestea cumpănindu-le în inima ei.
[20] Păstorii s-au întors preamărindu-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru că au auzit şi au văzut totul întocmai cum li se spusese.
[21] Şi când s-au împlinit opt zile ca să fie circumcis, i-au pus numele Iisus, aşa cum îl numise îngerul înainte să se fi zămislit în pântece.
[22] Când s-au împlinit zilele pentru curăţirea lor după Legea lui Moise, l-au dus la Ierusalim ca să-l înfăţişeze Domnului,
[23] precum este scris în Legea Domnului: Fiecare întâi-născut de parte bărbătească va fi închinat Domnului,
[24] şi să aducă jertfă după cum spune Legea Domnului: o pereche de turturele sau doi porumbei.
[25] Şi iată, era un om în Ierusalim numit Simeon, iar omul acesta era drept şi evlavios şi aştepta mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era asupra lui.
[26] Duhul Sfânt îi descoperise că nu va muri înainte de a-l vedea pe Unsul Domnului.
[27] A venit în Templu îndemnat de Duhul Sfânt, iar când părinţii l-au adus pe pruncul Iisus ca să împlinească pentru El ce poruncea Legea,
[28] l-a luat în braţe şi l-a binecuvântat pe Dumnezeu, spunând:
[29] Slobozeşte-l acum pe robul tău, Stăpâne, după cuvântul tău, în pace,
[30] căci ochii mei au văzut mântuirea ta,
[31] pe care ai pregătit-o înaintea tuturor popoarelor,
[32] lumină pentru luminarea neamurilor şi slava poporului tău Israel.
[33] Iar tatăl şi mama lui se mirau de cele spuse despre El.
[34] Simeon i-a binecuvântat şi i-a spus Mariei, mama lui: „Iată, copilul acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi va fi un semn care va stârni împotrivire.
[35] Iar prin sufletul tău va trece o sabie ca să se dezvăluie gândurile din multe inimi.”
[36] Mai era acolo şi o prorociţă, Ana, fiica lui Fanuel, din tribul lui Aşer, foarte înaintată în vârstă, care trăise şapte ani cu soţul ei după fecioria ei.
[37] Acum era văduvă şi, ajunsă la optzeci şi patru de ani, nu se îndepărta de Templu şi slujea postind şi rugându-se zi şi noapte.
[38] A venit şi ea în acelaşi ceas şi îl lăuda pe Domnul şi vorbea despre El tuturor celor care aşteptau mântuirea Ierusalimului.
[39] După ce au împlinit totul după Legea Domnului, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
[40] Iar copilul creştea şi se întărea, plin de înţelepciune. Şi harul lui Dumnezeu era asupra lui.
[41] Părinţii lui mergeau în fiecare an la Ierusalim de sărbătoarea Paştelui.
[42] Pe când avea El doisprezece ani au mers la Ierusalim după obiceiul sărbătorii
[43] şi după ce s-au sfârşit zilele de sărbătoare, la întoarcere, copilul Iisus a rămas la Ierusalim fără ca părinţii lui să ştie.
[44] Crezând că este în grupul de călători, au mers cale de-o zi, apoi au început să-l caute printre rude şi cunoscuţi.
[45] Şi pentru că nu l-au găsit, s-au întors la Ierusalim să-l caute.
[46] După trei zile l-au găsit în Templu, stând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i.
[47] Toţi cei care îl auzeau erau uluiţi de priceperea şi răspunsurile lui.
[48] Când l-au văzut au rămas uimiţi, iar mama sa i-a spus: „Copile, de ce ne-ai făcut aşa ceva? Iată, tatăl tău şi cu mine te-am căutat cu îngrijorare.”
[49] Şi Iisus le-a spus: „De ce m-aţi căutat? Nu ştiaţi că trebuie să fiu în cele ale Tatălui meu?”
[50] Dar ei n-au înţeles vorbele lui.
[51] Apoi au mers împreună la Nazaret, iar El le era supus. Şi mama lui păstra toate aceste cuvinte în inima ei.
[52] Iar Iisus sporea în înţelepciune, în statură şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor.