[1] Apoi le-a spus o parabolă despre cum trebuie să se roage întotdeauna şi să nu-şi piardă curajul.
[2] Zicea: „Era într-o cetate un judecător care nu se temea de Dumnezeu şi nici de oameni nu se ruşina.
[3] Şi era în cetatea aceea o văduvă care venea la el şi-i spunea: Fă-mi dreptate în faţa potrivnicului meu!
[4] Dar el, un timp, nu a vrut. Apoi şi-a zis: Deşi nu mă tem de Dumnezeu şi de oameni nu mi-e ruşine,
[5] pentru că această văduvă mă sâcâie, îi voi face dreptate ca să nu mai vină la nesfârşit şi să mă bată la cap.”
[6] Iar Domnul a zis: „Aţi auzit ce spune judecătorul nedrept?
[7] Oare Dumnezeu nu le va face dreptate aleşilor săi care strigă zi şi noapte către El, deşi îi lasă să aştepte?
[8] Vă spun că le va face repede dreptate. Dar, când va veni Fiul Omului, va găsi El oare credinţă pe pământ?”
[9] A mai spus această parabolă pentru unii care se credeau drepţi şi îi dispreţuiau pe ceilalţi.
[10] „Doi oameni au urcat la Templu să se roage. Unul era fariseu, iar celălalt, vameş.
[11] Fariseul, stând în picioare, se ruga astfel în sinea lui: Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri sau chiar ca vameşul acesta.
[12] Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din tot ce câştig.
[13] Iar vameşul, stând departe, nu îndrăznea nici măcar să-şi ridice ochii spre cer, ci îşi bătea pieptul zicând: Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!
[14] Vă spun că acesta a coborât la casa lui îndreptăţit, nu celălalt. Fiindcă oricine se înalţă pe sine va fi smerit şi orice se smereşte pe sine va fi înălţat.”
[15] Îi aduceau şi copii să-i atingă, dar, când vedeau, ucenicii îi mustrau.
[16] Însă Iisus i-a chemat pe copii, spunând: „Lăsaţi copiii să vină la mine şi nu-i opriţi, pentru că a unora ca aceştia este Împărăţia lui Dumnezeu.
[17] Adevărat vă spun: cine nu primeşte Împărăţia lui Dumnezeu asemenea unui copil, nu va intra în ea.”
[18] Un om de vază l-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”
[19] Iisus i-a răspuns: „De ce îmi spui bun? Nimeni nu este bun în afară de Dumnezeu Unul.
[20] Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter! Să nu ucizi! Să nu furi! Să nu dai mărturie strâmbă! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!”
[21] Acela a zis: „Pe toate acestea le-am păzit din tinereţe!”
[22] Auzind, Iisus i-a spus: „Îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri, apoi vino şi urmează-mă!”
[23] Dar el, când a auzit aşa, s-a întristat fiindcă era foarte bogat.
[24] Văzând că s-a întristat, Iisus a zis: „Cât de greu vor intra cei bogaţi în Împărăţia lui Dumnezeu!
[25] Mai uşor e să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
[26] Cei care-l ascultau au spus: „Dar cine se poate mântui?”
[27] Şi Iisus a răspuns: „Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.”
[28] Atunci Petru a zis: „Iată, noi am lăsat totul şi te-am urmat.”
[29] Iar El le-a spus: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-şi fi părăsit casă sau soţie sau fraţi sau părinţi sau copii pentru Împărăţia lui Dumnezeu
[30] şi care să nu fi primit mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul care vine, viaţa veşnică.”
[31] Apoi, i-a luat pe cei doisprezece apostoli şi le-a spus: „Iată, urcăm la Ierusalim şi se vor împlini cele scrise de profeţi despre Fiul Omului.
[32] Căci va fi dat pe mâna neamurilor şi va fi batjocorit şi ocărât şi scuipat
[33] şi, după ce-l vor biciui, îl vor ucide, iar a treia zi va învia.”
[34] Dar ei n-au înţeles nimic din ce-a zis. Lucrul acesta le era ascuns, iar ei nu pricepeau cele spuse.
[35] Pe când Iisus se apropia de Ierihon, un orb stătea la marginea drumului cerşind.
[36] Şi când a auzit cum se apropia mulţimea, a întrebat ce se întâmplă.
[37] I-au răspuns că trece Iisus din Nazaret.
[38] Iar el a strigat: „Iisuse, Fiul lui David, fie-ţi milă de mine!”
[39] Cei care mergeau cu el l-au certat ca să tacă, dar el striga şi mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!”
[40] Iisus s-a oprit şi a poruncit să-l aducă la El. În timp ce se apropia, l-a întrebat:
[41] „Ce vrei să-ţi fac?” I-a răspuns: „Doamne, să văd din nou!”
[42] Iisus i-a zis: „Vezi! Credinţa ta te-a mântuit!”
[43] Şi îndată a văzut şi l-a urmat, slăvindu-l pe Dumnezeu, iar poporul care a văzut, îl lăuda pe Dumnezeu.