[1] Şi după ce a intrat în Ierihon, mergea prin cetate.
[2] Şi, iată, un om pe nume Zaheu, care era mai-marele vameşilor, foarte bogat,
[3] încerca să vadă cine este Iisus, dar nu putea din cauza mulţimii, fiindcă era mic de statură.
[4] A alergat înainte şi s-a urcat într-un sicomor ca să-l vadă, pentru că avea să treacă pe acolo.
[5] Când a ajuns în locul acela, Iisus şi-a ridicat privirea şi i-a spus: „Zahee, coboară repede! Astăzi trebuie să rămân în casa ta.”
[6] El a coborât îndată şi l-a întâmpinat cu bucurie.
[7] Toţi cei care văzuseră au început să murmure: „A intrat să stea la un om păcătos!”
[8] Dar Zaheu, stând în picioare, a spus către Domnul: „Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor, iar dacă am nedreptăţit pe cineva, îi dau înapoi împătrit.”
[9] Iisus i-a zis: „Astăzi casa aceasta a primit mântuirea pentru că şi el este fiul lui Avraam.
[10] Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască ce era pierdut.”
[11] După ce au auzit acestea, Iisus le-a mai spus o parabolă, fiindcă era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că Împărăţia lui Dumnezeu avea să se arate curând.
[12] Le-a spus, aşadar: „Un om de neam bun a plecat într-o ţară îndepărtată ca să o ia în stăpânire şi apoi să se întoarcă.
[13] A chemat zece slujitori de-ai săi, le-a dat zece mine şi le-a zis: Faceţi negoţ cu ele până mă voi întoarce!
[14] Dar locuitorii cetăţii lui îl urau şi au trimis solie după el, spunându-i: Nu vrem ca el să domnească peste noi.
[15] Şi când s-a întors, după ce luase ţinutul acela în stăpânire, a cerut să fie chemaţi slujitorii cărora le dăduse banii, ca să afle ce au câştigat din negustorie.
[16] A ajuns primul şi a spus: Stăpâne, mina ta a câştigat zece mine.
[17] El i-a zis: Bine, slujitor bun, pentru că în puţine lucruri ai fost credincios, vei avea zece cetăţi în stăpânire.
[18] A venit şi al doilea şi a spus: Mina ta, stăpâne, a făcut cinci mine.
[19] I-a spus şi acestuia: Şi tu să fii peste cinci cetăţi.
[20] Celălalt a mers şi a spus: Stăpâne, iată mina ta pe care am pus-o deoparte într-o năframă,
[21] fiindcă m-am temut de tine pentru că eşti un om aspru: iei ce n-ai pus şi seceri ce n-ai semănat.
[22] Dar stăpânul i-a zis: După spusele tale te judec, slujitor rău! Ştiai că sunt om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat.
[23] Atunci de ce n-ai dat banii mei la zaraf? Iar eu, la venire, i-aş fi luat cu dobândă.
[24] Şi le-a spus celor de faţă: Luaţi mina de la el şi daţi-o celui care are zece mine.
[25] Dar ei i-au zis: Stăpâne, dar el are deja zece mine!
[26] Iar el le-a zis: Vă spun că celui care are i se va mai da, iar celui care n-are şi ce are i se va lua.
[27] Cât despre aceşti duşmani ai mei, care n-au vrut să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi ucideţi-i în faţa mea!”
[28] După ce a spus acestea, Iisus a pornit mai departe, urcând spre Ierusalim.
[29] Pe când se apropia de Betfaghe şi Betania, lângă muntele zis al Măslinilor, a trimis doi ucenici
[30] spunând: „Mergeţi în satul dinaintea voastră unde, intrând, veţi găsi legat un măgăruş, pe care nici un om nu a încălecat vreodată. Dezlegaţi-l şi aduceţi-l!
[31] Şi, dacă vă va întreba cineva de ce îl dezlegaţi, să-i spuneţi: Domnul are nevoie de el.”
[32] Au plecat cei trimişi şi au găsit aşa cum le spusese.
[33] Pe când dezlegau măgăruşul, stăpânii lui i-au întrebat: „De ce dezlegaţi măgăruşul?”
[34] Au răspuns: „Domnul are nevoie de el.”
[35] Şi l-au dus la Iisus. Şi-au pus veşmintele pe măgăruş şi l-au suit pe Iisus deasupra.
[36] Pe unde mergea, oamenii îşi aşterneau veşmintele pe drum.
[37] Când erau aproape de coborârea Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, cuprinsă de bucurie, a început să-l laude cu glas puternic pe Dumnezeu pentru toate minunile pe care le văzuseră,
[38] spunând: Binecuvântat este regele care vine în numele Domnului! Pace în cer, slavă întru cei de sus!
[39] Atunci, unii dintre fariseii din mulţime i-au spus: „Învăţătorule, mustră-ţi ucenicii!”
[40] Dar El le-a răspuns: „Vă spun că, dacă aceştia vor tăcea, vor striga pietrele.”
[41] Când s-a apropiat, văzând cetatea, a plâns pentru ea,
[42] spunând: „Dacă ai fi cunoscut în ziua aceasta calea spre pace! Acum însă este ascunsă privirii tale.
[43] Pentru că vor veni peste tine zile când duşmanii tăi vor ridica întărituri împotriva ta şi te vor împresura şi te vor asedia de pretutindeni.
[44] Te vor face una cu pământul pe tine şi pe copiii tăi în tine şi nu vor lăsa piatră peste piatră în tine, pentru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale.”
[45] Apoi a intrat în Templu şi a început să-i alunge pe vânzători,
[46] zicându-le: „Stă scris: Şi va fi casa mea casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut-o peşteră de tâlhari.”
[47] Şi îi învăţa în fiecare zi în Templu. Marii preoţi, cărturarii şi mai-marii poporului căutau să-l dea pieirii,
[48] dar nu găseau ce să-i facă pentru că tot poporul se ţinea după El şi îl asculta.