[1] De vreme ce mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire despre faptele adevărate ce s-au petrecut între noi,
[2] după cum ni le-au încredinţat cei care le-au văzut ei înşişi de la început şi au ajuns slujitori ai cuvântului,
[3] am crezut şi eu de cuviinţă, preaputernice Teofile, ca după ce am cercetat toate cu sârguinţă, să ţi le scriu pe rând,
[4] ca să te încredinţezi de temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit.
[5] Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot pe nume Zaharia, din ceata preoţească a lui Abia. Iar soţia lui era dintre fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
[6] Amândoi erau drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană după toate poruncile şi rânduielile Domnului.
[7] Dar nu aveau nici un copil pentru că Elisabeta era stearpă, şi amândoi erau înaintaţi în vârstă.
[8] Pe când slujea el în rândul cetei lui, înaintea lui Dumnezeu,
[9] a ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să intre în Templul Domnului ca să tămâieze;
[10] şi toată mulţimea poporului era afară şi se ruga în ceasul tămâierii.
[11] Atunci un înger al Domnului i s-a arătat, stând la dreapta altarului tămâierii.
[12] Şi Zaharia s-a tulburat văzându-l şi a fost cuprins de frică.
[13] Dar îngerul i-a zis: „Nu te teme, Zaharia, căci rugăciunea ta a fost ascultată, şi soţia ta Elisabeta îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Ioan.
[14] El va fi bucuria şi veselia ta şi mulţi se vor bucura de naşterea lui,
[15] fiindcă va fi mare înaintea Domnului. Nu va bea vin, nici altă băutură şi se va umple de Duh Sfânt încă din pântecele mamei sale.
[16] Şi pe mulţi dintre fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
[17] El va merge înaintea lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copiii lor, iar pe cei neascultători la înţelepciunea celor drepţi, ca să-i întocmească Domnului un popor pregătit.”
[18] Iar Zaharia i-a spus îngerului: „Cum voi şti că va fi aşa? Pentru că eu sunt bătrân, iar soţia mea este înaintată în vârstă.”
[19] Dar îngerul i-a răspuns: „Eu sunt Gabriel, cel care stă înaintea lui Dumnezeu, şi am fost trimis să-ţi vorbesc şi să-ţi aduc această veste bună.
[20] Iată, vei fi mut şi nu vei mai putea vorbi până în ziua în care se vor întâmpla acestea pentru că n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor.”
[21] Şi poporul îl aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie atât în Templu.
[22] Dar când a ieşit, nu putea să le vorbească, iar ei şi-au dat seama că avusese o vedenie în Templu. Şi el le făcea semne şi a rămas mut.
[23] Când s-au încheiat zilele slujirii sale, a plecat acasă.
[24] După acele zile, Elisabeta, soţia lui, a zămislit şi s-a ascuns cinci luni spunând:
[25] „Aşa a făcut Domnul în ziua în care a privit spre mine ca să ridice ocara mea dintre oameni.”
[26] În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea numită Nazaret,
[27] la o fecioară logodită cu un bărbat pe nume Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
[28] A intrat la ea şi i-a spus: „Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine”.
[29] Ea s-a tulburat la acest cuvânt şi se întreba ce fel de salut este acesta.
[30] Iar îngerul i-a spus: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu!
[31] Iată, vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-i vei pune numele Iisus.
[32] Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va numi şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, părintele lui,
[33] şi va domni peste casa lui Iacov în veci, iar Împărăţia lui nu va avea sfârşit.”
[34] Iar Maria i-a spus îngerului: „Cum se va întâmpla aceasta de vreme ce eu nu cunosc bărbat?”
[35] Şi îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va coborî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri. De aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, se va numi Fiul lui Dumnezeu.
[36] Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit un fiu la bătrâneţe şi este acum în luna a şasea, ea, cea care era numită stearpă.
[37] Fiindcă la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.”
[38] Iar Maria a spus: „Iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău!” Şi îngerul a plecat de la ea.
[39] În zilele acelea, Maria s-a ridicat şi a mers în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate din Iuda.
[40] A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta.
[41] Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei, iar ea s-a umplut de Duh Sfânt
[42] şi a strigat cu glas puternic: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău!
[43] Cum de mi-a fost dat să vină mama Domnului meu la mine?
[44] Căci iată, cum a ajuns glasul salutării tale la urechile mele, a săltat de bucurie pruncul în pântecele meu.
[45] Fericită este cea care a crezut că i se vor împlini cele spuse ei de Domnul.”
[46] Şi Maria a spus:
[47] Măreşte sufletul meu pe Domnul şi duhul meu se bucură în Dumnezeu, Mântuitorul meu,
[48] căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum mă vor lăuda toate neamurile,
[49] căci mi-a făcut lucruri mari Cel Puternic şi sfânt este Numele lui,
[50] şi mila lui din neam în neam spre cei ce se tem de El.
[51] A arătat puterea braţului său, i-a risipit pe cei mândri şi gândurile inimilor lor;
[52] i-a dat jos pe cei puternici de pe tronuri şi i-a înălţat pe cei smeriţi,
[53] pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi, iar pe cei bogaţi i-a scos afară goliţi.
[54] A stat alături de Israel, slujitorul său, căci şi-a adus aminte de milostivirea sa,
[55] după cum a grăit părinţilor noştri, lui Avraam şi seminţiei lui în veac.
[56] Şi Maria a rămas cu ea cam trei luni, apoi s-a întors acasă.
[57] Şi i s-a împlinit Elisabetei timpul să nască şi a născut un fiu.
[58] Au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul şi-a revărsat milostivirea asupra ei şi s-au bucurat împreună cu ea.
[59] În ziua a opta au venit să circumcidă pruncul şi voiau să-i pună numele Zaharia, după tatăl său.
[60] Dar mama lui a spus: „Nu, ci se va numi Ioan.”
[61] Ei au zis: „Nu este nimeni între rudele tale care să aibă acest nume.”
[62] Şi l-au întrebat prin semne pe tatăl lui cum ar vrea să fie numit.
[63] El a cerut o tăbliţă şi a scris: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au mirat.
[64] Şi îndată i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba şi a început să-l binecuvânteze pe Dumnezeu.
[65] Pe toţi vecinii lor i-a cuprins teama şi se vorbea despre toate lucrurile acestea în tot ţinutul muntos al Iudeii.
[66] Toţi cei care auzeau, le păstrau în inima lor şi ziceau: „Oare ce va fi copilul acesta? Căci mâna Domnului este cu el.”
[67] Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a început să profeţească:
[68] Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel pentru că a cercetat şi a răscumpărat poporul său
[69] şi ne-a înălţat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul său,
[70] precum a grăit prin gura sfinţilor săi, a profeţilor din vechime,
[71] izbăvire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor care ne urăsc,
[72] ca să-şi arate îndurarea faţă de părinţii noştri şi să-şi aducă aminte de legământul său cel sfânt,
[73] de jurământul făcut lui Avraam, părintele nostru, că ne va dărui
[74] ca, izbăviţi din mâna vrăjmaşilor noştri, să-i slujim fără teamă,
[75] în sfinţenie şi dreptate, înaintea feţei lui, în toate zilele vieţii noastre.
[76] Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei numi, căci vei merge înaintea Domnului ca să pregăteşti căile sale
[77] pentru a face cunoscută poporului său mântuirea, spre iertarea păcatelor,
[78] prin iubirea milostivă a Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat Răsăritul cel de sus,
[79] ca să-i lumineze pe cei ce stăteau în întuneric şi în umbra morţii şi să ne îndrepte paşii pe calea păcii.
[80] Iar copilul creştea şi se întărea în duh şi a rămas în pustiu până în ziua în care s-a arătat înaintea lui Israel.