[1] Iisus le-a spus ucenicilor săi: „E cu neputinţă să nu vină prilejuri de păcat, dar vai de cel prin care vin!
[2] I-ar fi mai bine aceluia dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară şi ar fi aruncat în mare, decât să-l ducă la păcat pe unul dintre aceştia mici.
[3] Fiţi atenţi la voi înşivă! Dacă fratele tău îţi va greşi, mustră-l, iar dacă se pocăieşte, iartă-l!
[4] Dacă fratele tău îţi va greşi de şapte ori pe zi şi dacă de şapte ori pe zi se va întoarce la tine spunând: Îmi pare rău!, iartă-l!”
[5] Apostolii i-au spus Domnului: „Sporeşte-ne credinţa!”
[6] Domnul le-a zis: „Dacă aţi avea credinţă cât un grăunte de muştar, aţi spune acestui dud: Dezrădăcinează-te şi sădeşte-te în mare! – şi v-ar asculta.
[7] Care dintre voi, dacă are un slujitor, la arat sau la păscut turme, îi spune acestuia când se întoarce de la câmp: Vino îndată şi aşează-te la masă?
[8] Oare nu-i va spune: Pregăteşte-mi ceva pentru cină, pune-ţi brâul şi slujeşte-mi până ce voi mânca şi voi bea, iar după aceea vei mânca şi vei bea şi tu?
[9] Oare îi va mulţumi slujitorului pentru că a făcut cele poruncite?
[10] La fel şi voi, când faceţi ce vi se porunceşte, să spuneţi: Suntem slujitori netrebnici, am făcut ceea ce eram datori să facem.”
[11] Şi, pe când Iisus mergea spre Ierusalim, a trecut prin Samaria şi Galileea.
[12] Intrând într-un sat, i-au ieşit în cale zece leproşi, care s-au oprit departe
[13] şi au strigat cu glas tare: „Iisuse, Învăţătorule, fie-ţi milă de noi!”
[14] Văzându-i, Iisus le-a spus: „Mergeţi şi arătaţi-vă preoţilor!” Şi, în timp ce mergeau, s-au curăţit.
[15] Unul dintre ei, văzând că s-a vindecat, s-a întors şi l-a slăvit pe Dumnezeu cu glas tare
[16] şi a căzut la picioarele lui, mulţumindu-i. Iar acesta era samaritean.
[17] Iisus i-a răspuns: „Oare nu toţi zece s-au curăţat? Ceilalţi nouă unde sunt?
[18] Nu s-a găsit să se întoarcă să dea slavă lui Dumnezeu decât străinul acesta?”
[19] Şi i-a spus: „Ridică-te şi mergi! Credinţa ta te-a mântuit.”
[20] Fiind întrebat de farisei când va veni Împărăţia lui Dumnezeu, le-a răspuns: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel încât să o poţi vedea
[21] şi nici nu se va spune: Iat-o aici sau acolo! Pentru că, iată, Împărăţia lui Dumnezeu este între voi.”
[22] Apoi le-a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veţi dori să vedeţi măcar una dintre zilele Fiului Omului, dar nu veţi vedea.
[23] Şi vă vor spune: Iată-l acolo! sau: Iată-l aici! Să plecaţi de acolo şi să nu-i urmaţi!
[24] La fel cum fulgerul, când străfulgeră, luminează cerul de la un capăt la celălalt, tot aşa va fi şi Fiul Omului în ziua sa.
[25] Dar mai întâi trebuie să sufere multe şi să fie lepădat de această generaţie.
[26] Aşa cum a fost în zilele lui Noe, la fel va fi şi în zilele Fiului Omului:
[27] mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua în care Noe s-a urcat în arcă şi a venit potopul şi i-a nimicit pe toţi.
[28] Şi la fel şi în zilele lui Lot: mâncau, beau, cumpărau, vindeau, semănau, construiau,
[29] iar în ziua în care a ieşit Lot din Sodoma, a plouat din cer cu foc şi pucioasă şi i-a nimicit pe toţi.
[30] La fel va fi în ziua în care se va arăta Fiul Omului.
[31] În ziua aceea, cel care va fi pe acoperiş, iar lucrurile sale în casă, să nu coboare să le ia şi cel care va fi la câmp să nu se întoarcă.
[32] Amintiţi-vă de soţia lui Lot!
[33] Oricine va încerca să-şi salveze viaţa o va pierde, iar cine o va pierde şi-o va păstra.
[34] Vă spun: în noaptea aceea vor fi doi într-un pat, unul va fi luat, celălalt va fi lăsat;
[35] vor fi două femei care vor măcina în acelaşi loc: una va fi luată, cealaltă va fi lăsată.”
[37] La aceasta, ucenicii i-au zis: „Unde Doamne?” Iar El le-a spus: „Unde este trupul, acolo se vor aduna şi vulturii.”