[1] Şi, ridicându-se toată mulţimea, l-au dus la Pilat
[2] şi au început să-l acuze: „L-am găsit pe acesta răzvrătind poporul nostru, oprind de la plata birului pentru Cezar şi spunând că El este Hristos regele.”
[3] Pilat l-a întrebat: „Tu eşti regele iudeilor?” El a răspuns: „Tu însuţi spui.”
[4] Pilat a spus atunci marilor preoţi şi mulţimii: „Nu-i găsesc nici o vină acestui om.”
[5] Dar ei stăruiau: „El răscoală poporul, învăţând în toată Iudeea, începând din Galileea şi până aici.”
[6] Când a auzit aceasta, Pilat a întrebat dacă omul este galilean
[7] şi, când a aflat că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care se afla la Ierusalim în zilele acelea.
[8] Irod s-a bucurat mult când l-a văzut pe Iisus, pe care dorise să-l vadă de mult timp, fiindcă auzise despre El şi spera să vadă vreun semn făcut de Acesta.
[9] Şi l-a întrebat multe, dar Iisus nu i-a răspuns nimic.
[10] De faţă erau marii preoţi şi cărturarii care îl învinuiau întruna.
[11] Irod, împreună cu soldaţii săi, după ce şi-a bătut joc şi a râs de El, l-a îmbrăcat într-o haină strălucitoare şi l-a trimis la Pilat.
[12] În ziua aceea, Irod şi Pilat au devenit prieteni, căci înainte se duşmăneau.
[13] Pilat i-a chemat pe marii preoţi, pe comandanţi şi poporul
[14] şi le-a spus: „L-aţi adus la mine pe omul acesta ca pe unul care răzvrăteşte poporul, dar iată că eu, judecându-l în faţa voastră, n-am găsit la El nici o vină din câte îi aduceţi.
[15] Şi nici Irod, care ni l-a trimis înapoi, n-a găsit. Iată, nu a făcut nimic vrednic de moarte.
[16] Aşadar, după ce-l voi pedepsi, îl voi elibera.”
[18] Dar mulţimea a început să strige într-un glas: „La moarte cu El! Eliberează-ni-l pe Baraba!”
[19] Baraba era închis pentru o răscoală pe care o stârnise în cetate şi pentru un omor.
[20] Pilat le-a vorbit din nou, vrând să-l elibereze pe Iisus.
[21] Dar ei strigau: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!”
[22] Pilat le-a spus a treia oară: „Dar ce rău a făcut Acesta? Nu-i găsesc nici o vină de moarte. Îl voi pedepsi, deci, şi-l voi elibera.”
[23] Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte puternice să-l răstignească. Iar strigătele lor au biruit.
[24] Atunci Pilat a hotărât să le împlinească cererea.
[25] L-a eliberat deci pe cel care fusese aruncat în temniţă pentru răscoală şi pentru crimă, cel pe care îl cereau ei, iar pe Iisus l-a lăsat în voia lor.
[26] Pe când îl duceau, l-au luat pe un anume Simon din Cirene, care venea de la câmp, şi i-au pus crucea în spate, ca să o ducă în urma lui Iisus.
[27] Şi era urmat de multă lume şi de femei care îl plângeau şi îl jeleau.
[28] Iar Iisus s-a întors spre ele şi le-a spus: „Fiice ale Ierusalimului, nu plângeţi pentru mine, ci plângeţi pentru voi şi pentru copiii voştri,
[29] pentru că, iată, vin zile în care se va spune: Fericite sunt cele femeile sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat.
[30] Atunci vor începe să zică munţilor: Prăvăliţi-vă peste noi! Şi stâncilor: Acoperiţi-ne!
[31] Pentru că dacă ei fac aşa cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?”
[32] Împreună cu El duceau şi doi răufăcători ca să-i dea la moarte.
[33] Când au ajuns la locul numit al Căpăţânii, l-au răstignit împreună cu cei doi răufăcători, unul la dreapta şi altul la stânga.
[34] Iisus zicea: „Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac.” Apoi, şi-au împărţit hainele lui, trăgându-le la sorţi.
[35] Mulţimea stătea şi privea. Căpeteniile îşi băteau joc de El, spunând: „Pe alţii i-a salvat, să se salveze şi pe sine dacă este Hristosul, alesul lui Dumnezeu!”
[36] Ostaşii îşi băteau joc de El şi, apropiindu-se i-au dat oţet
[37] zicându-i: „Dacă Tu eşti regele iudeilor, salvează-te!”
[38] Deasupra lui era o inscripţie pe care scria: „Acesta este regele iudeilor.”
[39] Unul dintre răufăcătorii răstigniţi îl batjocorea, zicând: „Nu eşti Tu oare Hristosul? Salvează-te pe tine şi pe noi!”
[40] Dar celălalt i-a răspuns şi l-a certat: „Nu te temi măcar de Dumnezeu, tu, care ai aceeaşi osândă?
[41] Noi suntem pedepsiţi pe drept, pentru că ne-am luat partea pe care o meritam, dar El n-a făcut nici un rău.”
[42] Apoi a zis: „Iisuse, aminteşte-ţi de mine când vei intra în Împărăţia ta.”
[43] Iar El i-a răspuns: „Adevărat îţi spun, astăzi vei fi cu mine în paradis.”
[44] Era pe la ceasul al şaselea când s-a lăsat întuneric peste tot pământul,
[45] soarele s-a întunecat, iar vălul de la Templu s-a rupt în două.
[46] Iisus a strigat cu glas tare: „Tată, în mâinile tale îmi încredinţez duhul!” Şi zicând acestea, şi-a dat duhul.
[47] Când a văzut ce s-a întâmplat, centurionul l-a preamărit pe Dumnezeu, zicând: „Într-adevăr, omul acesta era drept.”
[48] Iar mulţimea celor care veniseră să privească, văzând ce s-a întâmplat, se întorcea bătându-şi pieptul.
[49] Cunoscuţii lui şi femeile care îl urmaseră din Galileea stăteau deoparte şi priveau la toate acestea.
[50] Şi iată, era un om, pe nume Iosif, care făcea parte din Sfat, om bun şi drept,
[51] care nu se învoise cu înţelegerea şi hotărârea lor. El era din Arimateea, o cetate din Iudeea şi aştepta Împărăţia lui Dumnezeu.
[52] A mers la Pilat şi i-a cerut trupul lui Iisus.
[53] L-a coborât de pe cruce, l-a înfăşurat într-un giulgiu de in şi l-a pus într-un mormânt de piatră în care nu mai fusese pus nimeni.
[54] Era ziua pregătirii şi se apropia sâmbăta.
[55] Femeile care îl urmaseră şi care veniseră cu Iisus din Galileea au văzut mormântul şi cum i-a fost pus trupul.
[56] Apoi s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege.