[1] Înţelepciunea şi -a zidit casa, şi -a tăiat cei şapte stîlpi.
[2] Şi -a junghiat vitele, şi -a amestecat vinul, şi -a pus masa.
[3] Şi -a trimes slujnicele, şi strigă, de pe... vîrful înălţimilor cetăţii:
[4] ,,Cine este prost, să vină încoace!`` Celor lipsiţi de pricepere le zice:
[5] ,,Veniţi de mîncaţi din pînea mea, şi beţi din vinul pe care l-am amestecat!
[6] Lăsaţi prostia, şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!``
[7] Celce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ, şi celce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
[8] Nu mustra pe cel batjocoritor, ca să nu te urască; mustră pe cel înţelept, şi el te va iubi!
[9] Dă înţeleptului, şi se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel neprihănit, şi va învăţa şi mai mult!
[10] Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; şi ştiinţa sfinţilor, este priceperea.
[11] Prin mine ţi se vor înmulţi zilele, şi ţi se vor mări anii vieţii tale.
[12] Dacă eşti înţelept, pentru tine eşti înţelept; dacă eşti batjocoritor, tu singur vei suferi.
[13] Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă şi care nu ştie nimic.
[14] Ea şade totuş la uşa casei sale, pe un scaun, pe înălţimile cetăţii,
[15] ca să strige la trecătorii, cari merg pe calea cea dreaptă:
[16] ,,Cine este prost, să vină aici!`` Iar celui fără minte îi zice:
[17] ,,Apele furate sînt dulci, şi pînea luată pe ascuns este plăcută!``
[18] El nu ştie că acolo sînt morţii, şi că oaspeţii ei sînt în văile locuinţei morţilor.