[1] Dacă stai la masă la unul din cei mari, ia seama ce ai dinainte:
[2] pune-ţi un cuţit în gît, dacă eşti prea lacom.
[3] Nu pofti mîncările lui alese, căci sînt o hrană înşelătoare.
[4] Nu te chinui ca să te îmbogăţeşti, nu-ţi pune priceperea în aceasta.
[5] Abia ţi-ai aruncat ochii spre ea şi nu mai este; căci bogăţia îşi face aripi, şi, ca vulturul, îşi ia sborul spre ceruri.
[6] Nu mînca pînea celui pismaş, şi nu pofti mîncările lui alese,
[7] căci el este ca unul care îşi face socotelile în suflet.,,Mănîncă şi bea``, îţi va zice el; dar inima lui nu este cu tine.
[8] Bucata pe care ai mîncat -o, o vei vărsa, şi cuvintele plăcute pe cari le vei spune, sînt perdute.
[9] Nu vorbi la urechea celui nebun, căci el nesocoteşte cuvintele tale înţelepte.
[10] Nu muta hotarul văduvei, şi nu intra în ogorul orfanilor,
[11] căci răzbunătorul lor este puternic: El le va apăra pricina împotriva ta.
[12] Deschide-ţi inima la învăţătură, şi urechile la cuvintele ştiinţei.
[13] Nu cruţa copilul de mustrare, căci dacă -l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
[14] Lovindu -l cu nuiaua, îi scoţi sufletul din locuinţa morţilor.
[15] Fiule, dacă-ţi va fi inima înţeleaptă, inima mea se va bucura;
[16] şi lăuntrul meu se va veseli, cînd buzele tale vor spune ce este bine.
[17] Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul;
[18] căci este o răsplată, şi nu ţi se va tăia nădejdea.
[19] Ascultă, fiule, şi fii înţelept; îndreaptă-ţi inima pe calea cea dreaptă.
[20] Nu fi printre ceice beau vin, nici printre ceice se îmbuibează cu carne.
[21] Căci beţivul şi cel ce se dedă la îmbuibare sărăcesc, şi aţipirea te face să porţi zdrenţe.
[22] Asculă pe tatăl tău, care te -a născut, şi nu nesocoti pe mamă-ta, cînd a îmbătrînit.
[23] Cumpără adevărul, şi nu -l vinde, înţelepciunea, învăţătura şi priceperea.
[24] Tatăl celui neprihănit se veseleşte, şi cel ce dă naştere unui înţelept se bucură.
[25] Să se bucure tatăl tău şi mama ta, să se veselească cea care te -a născut.
[26] Fiule, dă-mi inima ta, şi să găsească plăcere ochii tăi în căile Mele.
[27] Căci curva este o groapă adîncă, şi străina o fîntînă strîmtă.
[28] Ea pîndeşte ca un hoţ, şi măreşte între oameni numărul celor stricaţi.
[29] Ale cui sînt vaietele? Ale cui sînt oftările? Ale cui sînt neînţelegerile? Ale cui sînt plîngerile? Ale cui sînt rănirile fără pricină? Ai cui sînt ochii roşi?
[30] Ale celor ce întîrzie la vin, şi se duc să golească paharul cu vin amestecat.
[31] Nu te uita la vin cînd curge roş şi face mărgăritare în pahar; el alunecă uşor,
[32] dar pe urmă ca un şarpe muşcă şi înţeapă ca un basilisc.
[33] Ochii ţi se vor uita după femeile altora, şi inima îţi va vorbi prostii.
[34] Vei fi ca un om culcat în mijlocul mării, ca un om culcat pe vîrful unui catarg.
[35] ,,M'a lovit... dar nu mă doare!... M'a bătut... dar nu simt nimic! Cînd... mă voi trezi? Mai vreau vin!``