[1] Fiule, nu uita învăţăturile mele, şi păstrează în inima ta sfaturile mele!
[2] Căci ele îţi vor lungi zilele şi anii vieţii tale, şi-ţi vor aduce multă pace.
[3] Să nu te părăsească bunătatea şi credincioşia: leagă-ţi-le la gît, scrie-le pe tăbliţa inimii tale.
[4] Şi astfel vei căpăta trecere şi minte sănătoasă, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor.
[5] Încrede-te în Domnul din toată inima ta, şi nu te bizui pe înţelepciunea ta!
[6] Recunoaşte -L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.
[7] Nu te socoti singur înţelept; teme-te de Domnul, şi abate-te de la rău!
[8] Aceasta va aduce sănătate trupului tău, şi răcorire oaselor tale.
[9] Cinsteşte pe Domnul cu averile tale, şi cu cele dintîi roade din tot venitul tău:
[10] căci atunci grînarele îţi vor fi pline de belşug, şi teascurile tale vor geme de must.
[11] Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mîhni de pedepsele Lui.
[12] Căci Domnul mustră pe cine iubeşte, ca un părinte pe copilul pe care -l iubeşte!
[13] Ferice de omul care găseşte înţelepciunea, şi de omul care capătă pricepere!
[14] Căci cîştigul pe care -l aduce ea este mai bun decît al argintului, şi venitul adus de ea este mai de preţ decît aurul;
[15] ea este mai de preţ decît mărgăritarele, şi toate comorile tale nu se pot asemui cu ea.
[16] În dreapta ei este o viaţă lungă; în stînga ei, bogăţie şi slavă.
[17] Căile ei sînt nişte căi plăcute, şi toate cărările ei sînt nişte cărări pacinice.
[18] Ea este un pom de viaţă pentru cei ce o apucă, şi cei ce o au sînt fericiţi.
[19] Prin înţelepciune a întemeiat Domnul pămîntul, şi prin pricepere a întărit El cerurile;
[20] prin ştiinţa Lui s'au deschis Adîncurile, şi strecoară norii roua.
[21] Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa!
[22] Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gîtului tău.
[23] Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni.
[24] Cînd te vei culca, vei fi fără teamă, şi cînd vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
[25] Nu te teme nici de spaimă năpraznică, nici de o năvălire din partea celor răi;
[26] căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere.
[27] Nu opri o binefacere celui ce are nevoie de ea, cînd poţi s'o faci.
[28] Nu zice aproapelui tău:,,Du-te şi vino iarăş; îţi voi da mîne!`` cînd ai de unde să dai.
[29] Nu gîndi rău împotriva aproapelui tău, cînd locuieşte liniştit lîngă tine.
[30] Nu te certa fără pricină cu cineva, cînd nu ţi -a făcut nici un rău.
[31] Nu pizmui pe omul asupritor, şi nu alege niciuna din căile lui!
[32] Căci Domnul urăşte pe oamenii stricaţi, dar este prieten cu cei fără prihană.
[33] Blestemul Domnului este în casa celui rău, dar locuinţa celor neprihăniţi o binecuvintează.
[34] Cînd are a face cu cei batjocoritori, Îşi bate joc de ei, dar celor smeriţi le dă har.
[35] Înţelepţii vor moşteni slava, dar partea celor nebuni este ruşinea.