[1] Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
[2] Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,
[3] şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
[4] ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
[5] Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
[6] Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
[7] Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
[8] Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.
[9] Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
[10] Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
[11] Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
[12] Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
[13] Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.
[14] Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
[15] Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.
[16] Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
[17] Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
[18] Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
[19] Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
[20] Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
[21] ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.
[22] Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
[23] Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.
[24] Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
[25] am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
[26] cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
[27] Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
[28] cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
[29] cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,
[30] eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
[31] jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
[32] Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!
[33] Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
[34] Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
[35] Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
[36] Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.