[1] Un răspuns blînd potoleşte mînia, dar o vorbă aspră aţîţă mînia.
[2] Limba înţelepţilor dă ştiinţă plăcută, dar gura nesocotiţilor împroaşcă nebunie. -
[3] Ochii Domnului sînt în orice loc, ei văd pe cei răi şi pe cei buni. -
[4] Limba dulce este un pom de viaţă, dar limba stricată zdrobeşte sufletul. -
[5] Nesocotitul dispreţuieşte învăţătura tatălui său, dar cine ia seama la mustrare ajunge înţelept. -
[6] În casa celui neprihănit este mare belşug, dar în cîştigurile celui rău este turburare. -
[7] Buzele înţelepţilor samănă ştiinţa, dar inima celor nesocotiţi este stricată. -
[8] Jertfa celor răi este o scîrbă înaintea Domnului, dar rugăciunea celor fără prihană Îi este plăcută. -
[9] Calea celui rău este urîtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire. -
[10] Cine părăseşte cărarea este aspru pedepsit, şi cine urăşte mustrarea va muri. -
[11] Locuinţa morţilor şi Adîncul sînt cunoscute Domnului, cu cît mai mult inimile oamenilor! -
[12] Batjocoritorului nu -i place să fie mustrat, de aceea nu se duce la cei înţelepţi. -
[13] O inimă veselă înseninează faţa; dar cînd inima este tristă, duhul este mîhnit. -
[14] Inima celor pricepuţi caută ştiinţa, dar gura nesocotiţilor găseşte plăcere în nebunie. -
[15] Toate zilele celui nenorocit sînt rele, dar cel cu inima mulţămită are un ospăţ necurmat. -
[16] Mai bine puţin, cu frică de Domnul, de cît o mare bogăţie, cu turburare! -
[17] Mai bine un prînz de verdeţuri, şi dragoste, de cît un bou îngrăşat, şi ură. -
[18] Un om iute la mînie stîrneşte certuri, dar cine este încet la mînie potoleşte neînţelegerile. -
[19] Drumul leneşului este ca un hăţiş de spini, dar cărarea celor fără prihană este netezită. -
[20] Un fiu înţelept este bucuria tatălui său, dar un om nesocotit dispreţuieşte pe mamă-sa. -
[21] Nebunia este o bucurie pentru cel fără minte, dar un om priceput merge pe drumul cel drept. -
[22] Planurile nu izbutesc, cînd lipseşte o adunare care să chibzuiască, dar izbutesc cînd sînt mulţi sfetnici. -
[23] Omul are bucurie să dea un răspuns cu gura lui, şi ce bună este o vorbă spusă la vreme potrivită! -
[24] Pentru cel înţelept cărarea vieţii duce în sus, ca să -l abată de la locuinţa morţilor, care este jos. -
[25] Domnul surpă casa celor mîndri, dar întăreşte hotarele văduvei. -
[26] Gîndurile rele sînt urîte Domnului, dar cuvintele prietenoase sînt curate înaintea Lui. -
[27] Cel lacom de cîştig îşi turbură casa, dar cel ce urăşte mita va trăi. -
[28] Inima celui neprihănit se gîndeşte ce să răspundă, dar gura celor răi împroaşcă răutăţi. -
[29] Domnul Se depărtează de cei răi, dar ascultă rugăciunea celor neprihăniţi. -
[30] O privire prietenoasă înveseleşte inima, o veste bună întăreşte oasele. -
[31] Urechea care ia aminte la învăţăturile cari duc la viaţă, locuieşte în mijlocul înţelepţilor. -
[32] Cel ce leapădă certarea îşi dispreţuieşte sufletul, dar cel ce ascultă mustrarea capătă pricepere. -
[33] Frica de Domnul este şcoala înţelepciunii, şi smerenia merge înaintea slavei. -