[1] Pildele lui Solomon, fiul lui David, împăratul lui Israel,
[2] pentru cunoaşterea înţelepciunii şi învăţăturii, pentru înţelegerea cuvintelor minţii;
[3] pentru căpătarea învăţăturilor de bun simţ, de dreptate, de judecată şi de nepărtinire;
[4] ca să dea celor neîncercaţi agerime de minte, tînărului cunoştinţă şi chibzuinţă, -
[5] să asculte însă şi înţeleptul, şi îşi va mări ştiinţa, şi cel priceput, şi va căpăta iscusinţă-
[6] pentru prinderea înţelesului unei pilde sau al unui cuvînt adînc, înţelesul cuvintelor înţelepţilor şi al cuvintelor lor cu tîlc.
[7] Frica Domnului este începutul ştiinţei; dar nebunii nesocotesc înţelepciunea şi învăţătura.
[8] Ascultă, fiule, învăţătura tatălui tău, şi nu lepăda îndrumările mamei tale!
[9] Căci ele sînt o cunună plăcută pe capul tău, şi un lanţ de aur la gîtul tău.
[10] Fiule, dacă nişte păcătoşi vor să te amăgească, nu te lăsa cîştigat de ei!
[11] Dacă-ţi vor zice:,,Vino cu noi! Haidem să întindem curse ca să vărsăm sînge, să întindem fără temei laţuri celui nevinovat;
[12] haidem să -i înghiţim de vii, ca locuinţa morţilor, şi întregi, ca pe cei ce se pogoară în groapă;
[13] vom găsi tot felul de lucruri scumpe, şi ne vom umplea casele cu pradă;
[14] vei avea şi tu partea ta la fel cu noi, o pungă vom avea cu toţii!`` -
[15] fiule, să nu porneşti la drum cu ei, abate-ţi piciorul de pe cărarea lor!
[16] Căci picioarele lor aleargă la rău, şi se grăbesc să verse sînge.
[17] Dar degeaba se aruncă laţul înaintea ochilor tuturor păsărilor;
[18] căci ei întind curse tocmai împotriva sîngelui lor, şi sufletului lor îşi întind ei laţuri.
[19] Aceasta este soarta tuturor celor lacomi de cîştig: lăcomia aduce pierderea celor ce se dedau la ea.
[20] Înţelepciunea strigă pe uliţe, îşi înalţă glasul în pieţe:
[21] strigă unde e zarva mai mare; la porţi, în cetate, îşi spune cuvintele ei:
[22] ,,Pînă cînd veţi iubi prostia, proştilor? Pînă cînd le va plăcea batjocoritorilor batjocura, şi vor urî nebunii ştiinţa?
[23] Întoarceţi-vă să ascultaţi mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscut cuvintele mele...
[24] Fiindcă eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă îmi întind mîna şi nimeni ia seama,
[25] fiindcă lepădaţi toate sfaturile mele, şi nu vă plac mustrările mele,
[26] de aceea şi eu, voi rîde cînd veţi fi în vreo nenorocire, îmi voi bate joc de voi cînd vă va apuca groaza,
[27] cînd vă va apuca groaza ca o furtună, şi cînd vă va învălui nenorocirea ca un vîrtej, cînd va da peste voi necazul şi strîmtorarea.
[28] Atunci mă vor chema, şi nu voi răspunde; mă vor căuta, şi nu mă vor găsi.
[29] Pentrucă au urît ştiinţa, şi n'au ales frica Domnului,
[30] pentrucă n'au iubit sfaturile mele, şi au nesocotit toate mustrările mele.
[31] De aceea se vor hrăni cu roada umbletelor lor, şi se vor sătura cu sfaturile lor.
[32] Căci împotrivirea proştilor îi ucide, şi liniştea nebunilor îi pierde;
[33] dar cel ce m'ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.