[1] Fiule, dacă te-ai pus chezaş pentru aproapele tău, dacă te-ai prins pentru altul,
[2] dacă eşti legat prin făgăduinţa gurii tale, dacă eşti prins de cuvintele gurii tale,
[3] fă totuş lucrul acesta, fiule: desleagă-te, căci ai căzut în mîna aproapelui tău! De aceea du-te, aruncă-te cu faţa la pămînt, şi stăruieşte de el.
[4] Nu da somn ochilor tăi, nici aţipire pleoapelor tale!
[5] Scapă din mîna lui cum scapă căprioara din mîna vînătorului, şi ca pasărea din mîna păsărarului...
[6] Du-te la furnică, leneşule; uită-te cu băgare de seamă la căile ei, şi înţelepţeşte-te!
[7] Ea n'are nici căpetenie, nici priveghetor, nici stăpîn;
[8] totuş îşi pregăteşte hrana vara, şi strînge de ale mîncării în timpul secerişului.
[9] Pînă cînd vei sta culcat, leneşule? Cînd te vei scula din somnul tău?
[10] Să mai dormi puţin, să mai aţipeşti puţin, să mai încrucişezi puţin mînile ca să dormi!...
[11] Şi sărăcia vine peste tine, ca un hoţ, şi lipsa, ca un om înarmat.
[12] Omul de nimic, omul nelegiuit, umblă cu neadevărul în gură,
[13] clipeşte din ochi, dă din picior, şi face semne cu degetele.
[14] Răutatea este în inima lui, urzeşte lucrurile rele într'una, şi stîrneşte certuri.
[15] De aceea nimicirea îi va veni pe neaşteptate; va fi zdrobit deodată, şi fără leac.
[16] Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sînt urîte:
[17] ochii trufaşi, limba mincinoasă, mînile... cari varsă sînge nevinovat,
[18] inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele cari aleargă repede la rău,
[19] martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stîrneşte certuri între fraţi.
[20] Fiule, păzeşte sfaturile tatălui tău, şi nu lepăda învăţătura mamei tale:
[21] leagă-le necurmat la inimă, atîrnă-le de gît.
[22] Ele te vor însoţi în mersul tău, te vor păzi în pat, şi îţi vor vorbi la deşteptare!
[23] Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sînt calea vieţii.
[24] Ele te vor feri de femeia stricată, de limba ademenitoare a celei străine.
[25] N'o pofti în inima ta pentru frumuseţa ei, şi nu te lăsa ademenit de pleoapele ei.
[26] Căci pentru o femeie curvă, omul ajunge de nu mai rămîne decît cu o bucată de pîne, şi femeia măritată întinde... o cursă unui suflet scump.
[27] Poate cineva să ia foc în sîn, fără să i se aprindă hainele?
[28] Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinşi, fără să -i ardă picioarele?
[29] Tot aşa este şi cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său: ori cine se atinge de ea nu va rămînea nepedepsit.
[30] Hoţul nu este urgisit cînd fură ca să-şi potolească foamea, căci îi este foame;
[31] Şi dacă este prins, trebuie să dea înapoi înşeptit, să dea chiar tot ce are în casă.
[32] Dar cel ce preacurveşte cu o femeie este un om fără minte, singur îşi pierde viaţa cine face aşa.
[33] Nu va avea decît rană şi ruşine, şi ocara nu i se va şterge.
[34] Căci gelozia înfurie pe un bărbat, şi n'are milă în ziua răzbunării;
[35] nu se uită la niciun preţ de răscumpărare, şi nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.