[1] Fiule, ia aminte la înţelepciunea mea, şi pleacă urechea la învăţătura mea,
[2] ca să fii cu chibzuinţă, şi buzele tale să aibă cunoştinţă.
[3] Căci buzele femeii străine strecoară miere, şi cerul gurii ei este mai lunecos decît untdelemnul;
[4] dar la urmă este amară ca pelinul, ascuţită ca o sabie cu două tăişuri.
[5] Picioarele ei pogoară la moarte, paşii ei dau în locuinţa morţilor.
[6] Aşa că ea nu poate găsi calea vieţii, rătăceşte în căile ei, şi nu ştie unde merge.
[7] Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, şi nu vă abateţi dela cuvintele gurii mele:
[8] depărtează-te de drumul care duce la ea, şi nu te apropia de uşa casei ei,
[9] ca nu cumva să-ţi dai altora vlaga ta, şi unui om fără milă anii tăi;
[10] ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta, şi tu să te trudeşti pentru casa altuia;
[11] ca nu cumva să gemi, la urmă, cînd carnea şi trupul ţi se vor istovi,
[12] şi să zici:,,Cum am putut eu să urăsc certarea, şi cum a dispreţuit inima mea mustrarea?
[13] Cum am putut să n'ascult glasul învăţătorilor mei, şi să nu iau aminte la ceice mă învăţau?
[14] Cît pe ce să mă nenorocesc de tot în mijlocul poporului şi adunării!``
[15] Bea apă din fîntîna ta, şi din izvoarele puţului tău.
[16] Ce, vrei să ţi se verse izvoarele afară? Şi să-ţi curgă rîurile pe pieţele de obşte?
[17] Lasă-le să fie numai pentru tine, şi nu pentru străinii de lîngă tine.
[18] Izvorul tău să fie binecuvîntat, şi bucură-te de nevasta tinereţii tale.
[19] Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălăşiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
[20] Şi pentruce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină, şi ai îmbrăţişa sînul unei necunoscute?
[21] Căci căile omului sînt lămurite înaintea ochilor Domnului, şi El vede toate cărările lui.
[22] Cel rău este prins în înseşi nelegiuirile lui, şi este apucat de legăturile păcatului lui.
[23] El va muri din lipsă de înfrînare, se va poticni din prea multa lui nebunie.