[1] Iisus s-a suit într-o corabie, a trecut marea şi a mers în cetatea sa.
[2] Şi iată că i-au adus un om paralizat, care zăcea la pat. Iisus le-a văzut credinţa şi a zis paraliticului: „Îndrăzneşte, fiule! Păcatele îţi sunt iertate!”
[3] Atunci, unii dintre cărturari şi-au zis în sinea lor: „Omul acesta rosteşte blasfemii!”
[4] Iisus, care le cunoştea gândurile, le-a spus: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?
[5] Ce este mai uşor să zici: Iertate îţi sunt păcatele, sau: Scoală-te şi umblă?
[6] Dar, ca să ştiţi că Fiul Omului are putere pe pământ să ierte păcatele” – „Ridică-te!” i-a zis celui paralizat, „Ia-ţi patul şi du-te acasă!”
[7] Paraliticul s-a ridicat şi s-a dus acasă.
[8] Când au văzut mulţimile lucrul acesta s-au înspăimântat şi au dat slavă lui Dumnezeu, care le-a dat oamenilor o astfel de putere.
[9] De acolo, Iisus a mers mai departe şi a văzut un om numit Matei, stând la vamă. Şi i-a zis: „Vino după mine!” Omul acela s-a ridicat şi a mers după El.
[10] Pe când stătea Iisus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii lui.
[11] Fariseii au văzut lucrul acesta şi le-au zis ucenicilor lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
[12] Iisus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci bolnavii.
[13] Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă! Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi.”
[14] Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Iisus şi i-au zis: „De ce noi şi fariseii postim des, iar ucenicii tăi nu postesc deloc?”
[15] Iisus le-a răspuns: „Oare jelesc nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile când mirele va fi luat de la ei şi atunci vor posti.
[16] Nimeni nu pune un petec de postav nou la o haină veche, pentru că haina s-ar destrăma şi ruptura s-ar face şi mai mare.
[17] Iar oamenii nu pun vinul nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, iar burdufurile se strică; ci vinul nou se pune în burdufuri noi şi se păstrează amândouă.”
[18] Pe când le spunea Iisus aceste vorbe, iată că a venit unul din fruntaşii sinagogii, i s-a închinat şi i-a zis: „Fiica mea a murit adineauri; vino şi pune-ţi mâinile peste ea şi va învia!”
[19] Iisus s-a sculat şi a plecat după el împreună cu ucenicii lui.
[20] Şi iată că o femeie, care de doisprezece ani suferea de o sângerare, a venit prin spate şi s-a atins de poala hainei lui.
[21] Fiindcă ea îşi zicea: „Numai să mă ating de haina lui şi mă voi vindeca.”
[22] Iisus s-a întors, a văzut-o şi i-a zis: „Îndrăzneşte, fiică! Credinţa ta te-a vindecat.” Şi chiar în clipa aceea femeia s-a vindecat.
[23] Când a ajuns Iisus în casa mai marelui sinagogii şi când a văzut pe cei ce cântau din fluier şi mulţimea jelind,
[24] le-a zis: „Daţi-vă la o parte, fiindcă fetiţa n-a murit, ci doarme!” Ei îşi băteau joc de El.
[25] Şi, după ce a fost scoasă mulţimea afară, Iisus a intrat în casă, a luat-o pe fetiţă de mână, iar ea s-a sculat.
[26] Şi s-a dus vestea despre această minune în tot ţinutul acela.
[27] Când a plecat de acolo, doi orbi s-au luat după Iisus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Fiul lui David!”
[28] După ce a intrat în casă, orbii au venit la El. Şi Iisus le-a zis: „Credeţi că pot face lucrul acesta?” „Da, Doamne!” I-au răspuns ei.
[29] Atunci le-a atins ochii şi a zis: „Fie după credinţa voastră!”
[30] Şi li s-au deschis ochii. Iisus le-a poruncit: „Vedeţi, să nu afle nimeni.”
[31] Dar ei, cum au ieşit afară, au răspândit vestea despre El în tot ţinutul acela.
[32] Pe când plecau orbii aceştia, iată că au adus la Iisus un mut stăpânit de un demon.
[33] După ce a fost scos demonul din el, mutul a vorbit. Şi mulţimile, mirate, ziceau: „Niciodată nu s-a mai văzut aşa ceva în Israel!”
[34] Dar fariseii ziceau: „Cu stăpânul demonilor scoate El demonii!”
[35] Iisus străbătea toate cetăţile şi satele, învăţând în sinagogi, predicând evanghelia Împărăţiei şi vindecând orice boală şi orice slăbiciune.
[36] Când a văzut mulţimile, i s-a făcut milă de ele, pentru că erau necăjite şi risipite, ca nişte oi fără păstor.
[37] Atunci a zis ucenicilor săi: „Este mult de secerat, dar lucrătorii sunt puţini!
[38] Rugaţi-l deci pe Domnul secerişului să trimită lucrători la secerişul lui.”