[1] Când a coborât Iisus de pe munte, o mare mulţime a mers după El.
[2] Un lepros s-a apropiat de El, i s-a închinat şi i-a zis: „Doamne, dacă vrei, poţi să mă vindeci!”
[3] Iisus a întins mâna, s-a atins de el şi a zis: „Da, vreau! Fii vindecat!” Imediat a fost vindecat de lepră.
[4] Apoi Iisus i-a zis: „Vezi să nu spui nimănui, ci du-te şi arată-te preotului şi adu darul pe care l-a rânduit Moise, ca mărturie înaintea lor.”
[5] Pe când intra Iisus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion şi l-a rugat
[6] zicându-i: „Doamne, slujitorul meu zace în casă paralizat şi se chinuie cumplit.”
[7] Iisus i-a zis: „Vin să-l vindec!”
[8] „Doamne” a răspuns centurionul, „nu sunt vrednic să intri sub acoperişul meu. Spune doar o vorbă şi slujitorul meu se va vindeca.
[9] Şi eu sunt sub stăpânire şi am în subordine ostaşi şi dacă-i zic unuia: Du-te! – se duce, iar altuia: Vino! – vine, şi slujitorului meu: Fă cutare lucru! – îl face.”
[10] Când a auzit Iisus aceste vorbe, s-a mirat şi le-a zis celor ce veneau după El: „Adevărat vă spun, că nici în Israel n-am găsit o credinţă aşa de mare.
[11] Vă spun însă, că vor veni mulţi de la răsărit şi de la apus şi vor sta la masă cu Avraam, Isaac şi Iacov în Împărăţia cerurilor.
[12] Iar fiii Împărăţiei vor fi aruncaţi în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.”
[13] Apoi i-a zis centurionului: „Du-te şi să se facă după credinţa ta!” Şi slujitorul lui s-a vindecat chiar în ceasul acela.
[14] Iisus s-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut-o pe soacra acestuia zăcând cuprinsă de friguri.
[15] A apucat-o de mână şi au lăsat-o frigurile, apoi ea s-a sculat şi a început să-i slujească.
[16] Când a venit seara, au adus la Iisus mulţi demonizaţi. El, prin cuvântul lui, a scos din ei spiritele necurate şi i-a vindecat pe toţi bolnavii,
[17] ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice: El a luat asupra lui slăbiciunile noastre şi a purtat bolile noastre.
[18] Iisus a văzut mulţimea în jurul său şi a poruncit să treacă de cealaltă parte a mării.
[19] Atunci s-a apropiat de El un cărturar şi i-a zis: „Învăţătorule, vreau să te urmez oriunde vei merge!”
[20] Iisus i-a răspuns: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde să-şi pună capul.”
[21] Altul însă, unul dintre ucenici, i-a zis: „Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâi să-l îngrop pe tatăl meu.”
[22] Iisus i-a răspuns: „Vino după mine şi lasă morţii să-şi îngroape morţii!”
[23] Iisus s-a urcat într-o corabie şi ucenicii lui l-au urmat.
[24] Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de puternică încât corabia era să fie înghiţită de valuri. El însă dormea.
[25] Ucenicii s-au apropiat de El şi l-au trezit strigând: „Doamne, scapă-ne! Pierim!”
[26] El le-a zis: „De ce vă temeţi, puţin credincioşilor?” Apoi s-a sculat, a certat vânturile şi marea şi s-a lăsat o linişte adâncă.
[27] Oamenii aceia se mirau şi ziceau: „Cine este acesta, de i se supun până şi vânturile şi marea?”
[28] Când a ajuns Iisus pe celălalt ţărm, în ţinutul gadarenilor, l-au întâmpinat doi demonizaţi care ieşeau din morminte. Erau atât de primejdioşi, încât nimeni nu putea trece pe drumul acela.
[29] Şi iată că au început să urle zicând: „Ce ai cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinuieşti înainte de vreme?”
[30] Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau.
[31] Atunci demonii au început să-l roage şi să zică: „Dacă ne scoţi afară din ei, trimite-ne în turma aceea de porci!”
[32] „Duceţi-vă!” le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în porci şi, deodată, toată turma de pe ţărm s-a repezit în mare şi a pierit în ape.
[33] Porcarii au fugit şi s-au dus în cetate şi au povestit despre tot ce se petrecuse şi despre cei demonizaţi.
[34] Şi iată că toată cetatea a ieşit în întâmpinarea lui Iisus şi, cum l-au văzut, l-au rugat să plece din ţinutul lor.