[1] Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu zece fecioare care şi-au luat candelele şi au ieşit în întâmpinarea mirelui.
[2] Cinci dintre ele erau nechibzuite, iar cinci înţelepte.
[3] Cele nechibzuite, când şi-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn,
[4] dar cele înţelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele şi untdelemn în vase.
[5] Fiindcă mirele întârzia, au aţipit toate şi au adormit.
[6] La miezul nopţii s-a auzit o strigare: Iată mirele, ieşiţi să-l întâmpinaţi!
[7] Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.
[8] Cele nechibzuite au zis celor înţelepte: Daţi-ne din untdelemnul vostru, fiindcă ni se sting candelele.
[9] Cele înţelepte le-au răspuns: Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă nici vouă. Ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând untdelemn şi cumpăraţi-vă.
[10] Pe când se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele. Cele ce erau gata au intrat cu el în camera de nuntă şi s-a încuiat uşa.
[11] Apoi au venit şi celelalte fecioare şi au zis: Doamne, Doamne, deschide-ne!
[12] Dar el le-a răspuns: Adevărat vă spun că nu vă cunosc!
[13] Vegheaţi deci fiindcă nu ştiţi ziua, nici ceasul în care va veni Fiul Omului.
[14] Atunci Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, şi-a chemat slujitorii şi le-a încredinţat avuţia sa.
[15] Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul: fiecăruia după puterea lui şi a plecat.
[16] Imediat, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
[17] Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei.
[18] Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său.
[19] După multă vreme, stăpânul acelor slujitori s-a întors şi le-a cerut socoteala.
[20] Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi. Iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi.
[21] Stăpânul său i-a zis: Bine, slujitor bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri. Intră în bucuria stăpânului tău.
[22] Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi, iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi.
[23] Stăpânul său i-a zis: Bine, slujitor bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!
[24] Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat.
[25] Mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ. Iată ce este al tău!
[26] Stăpânul său i-a răspuns: Slujitor viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat.
[27] Aşadar, se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu!
[28] Luaţi-i deci talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi.
[29] Pentru că celui ce are i se va da şi va avea de prisos, iar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are!
[30] Iar pe slujitorul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plâns şi scrâşnire din dinţi.
[31] Când va veni Fiul Omului în slava sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe tronul slavei sale.
[32] Toate neamurile vor fi adunate înaintea lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre
[33] şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga lui.
[34] Atunci regele va zice celor de la dreapta lui: Veniţi binecuvântaţii Tatălui meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.
[35] Căci am fost flămând şi mi-aţi dat de mâncare, mi-a fost sete şi mi-aţi dat de băut, am fost străin şi m-aţi primit,
[36] am fost gol şi m-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi aţi venit să mă vedeţi, am fost în temniţă şi aţi venit la mine.
[37] Atunci cei neprihăniţi îi vor răspunde: Doamne, când te-am văzut noi flămând şi ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-ţi sete, şi ţi-am dat de ai băut?
[38] Când te-am văzut noi străin şi te-am primit? Sau gol şi te-am îmbrăcat?
[39] Când te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit la tine?
[40] Atunci regele le va răspunde: Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti fraţi ai mei neînsemnaţi, mie mi le-aţi făcut.
[41] Apoi va zice celor de la stânga lui: Duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!
[42] Căci am fost flămând şi nu mi-aţi dat să mănânc, mi-a fost sete şi nu mi-aţi dat să beau,
[43] am fost străin şi nu m-aţi primit, am fost gol şi nu m-aţi îmbrăcat, am fost bolnav şi în temniţă şi n-aţi venit la mine.
[44] Atunci îi vor răspunde şi ei: Doamne, când te-am văzut noi flămând sau fiindu-ţi sete sau străin sau gol sau bolnav sau în temniţă şi nu ţi-am slujit?
[45] Atunci El le va răspunde: Adevărat vă spun că ori de câte ori n-aţi făcut aceste lucruri unuia dintre aceşti fraţi neînsemnaţi ai mei, mie nu mi le-aţi făcut.
[46] Şi aceştia vor merge în pedeapsa veşnică, iar cei drepţi vor merge în viaţa veşnică.”