[1] Fiindcă Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un gospodar care a ieşit dis de dimineaţă să-şi angajeze lucrători la vie.
[2] S-a învoit cu lucrătorii cu câte un dinar pe zi şi i-a trimis la vie.
[3] A ieşit pe la ceasul al treilea şi a văzut pe alţii stând în piaţă fără lucru.
[4] Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce va fi drept. Şi s-au dus.
[5] A ieşit iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel.
[6] Când a ieşit pe la ceasul al unsprezecelea, a găsit pe alţii stând în piaţă şi le-a zis: De ce staţi aici toată ziua fără lucru?
[7] Ei i-au răspuns: Pentru că nu ne-a angajat nimeni. Duceţi-vă şi voi în via mea, le-a zis el, şi vă voi da ce va fi drept.
[8] Seara, stăpânul viei i-a zis administratorului său: Cheamă pe lucrători şi dă-le plata, începând de la cei de pe urmă până la cei dintâi.
[9] Cei din ceasul al unsprezecelea au venit şi au luat fiecare câte un dinar.
[10] Când au venit cei dintâi, socoteau că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar de fiecare.
[11] După ce au primit banii, murmurau împotriva gospodarului
[12] şi ziceau: Aceştia de pe urmă n-au lucrat decât un ceas şi la plată i-ai făcut deopotrivă cu noi, care am suferit greul şi zăduful zilei.
[13] Atunci el i-a răspuns unuia dintre ei: Prietene, nu-ţi fac nici o nedreptate. Nu te-ai tocmit cu mine pentru un dinar?
[14] Ia-ţi ce ţi se cuvine şi pleacă. Eu vreau să-i plătesc şi acestuia din urmă ca şi ţie.
[15] Nu pot să fac ce vreau cu ce-i al meu? Ori este ochiul tău rău, fiindcă eu sunt bun?
[16] – Tot aşa, cei din urmă vor fi cei dintâi şi cei dintâi vor fi cei din urmă, pentru că mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
[17] Pe când urca Iisus la Ierusalim, pe drum, i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi le-a zis:
[18] „Iată că ne suim la Ierusalim şi Fiul Omului va fi dat în mâinile marilor preoţilor şi ale cărturarilor. Ei îl vor condamna la moarte
[19] şi-l vor da în mâinile neamurilor, ca să-l batjocorească, să-l bată şi să-l răstignească, dar a treia zi va învia.”
[20] Atunci mama fiilor lui Zebedeu s-a apropiat de Iisus împreună cu fiii ei şi i s-a închinat, vrând să ceară ceva de la El.
[21] El a întrebat-o: „Ce vrei?” „Porunceşte”, i-a zis ea, „ca în Împărăţia ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga ta.”
[22] Iisus a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem” i-au zis ei.
[23] Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu, dar a şedea la dreapta şi la stânga mea, nu am eu a da, ci este pentru cei cărora le-a pregătit Tatăl meu.”
[24] Cei zece, când au auzit, s-au mâniat pe cei doi fraţi.
[25] Iisus i-a chemat şi le-a zis: „Ştiţi că domnitorii neamurilor domnesc peste ele şi mai marii lor le poruncesc cu autoritate.
[26] Între voi să nu fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi să fie slujitorul vostru
[27] şi oricare va vrea să fie primul între voi să vă fie slujitor.
[28] Pentru că nici Fiul Omului n-a venit să i se slujească, ci El să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”
[29] Când au ieşit din Ierihon, o mare mulţime a mers după Iisus.
[30] Şi doi orbi şedeau lângă drum. Ei au auzit că trece Iisus şi au început să strige: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
[31] Mulţimea îi certa să tacă. Dar ei mai tare strigau: „Ai milă de noi, Doamne, Fiul lui David!”
[32] Iisus s-a oprit, i-a chemat şi le-a zis: „Ce vreţi să vă fac?”
[33] „Doamne” i-au zis ei „să ni se deschidă ochii!”
[34] Lui Iisus i s-a făcut milă de ei, s-a atins de ochii lor şi imediat orbii şi-au căpătat vederea şi-au mers după El.