[1] Când s-a făcut ziuă, toţi marii preoţi şi bătrânii poporului au ţinut sfat împotriva lui Iisus, ca să-l omoare.
[2] După ce l-au legat, l-au dus şi l-au dat în mâna procuratorului Ponţiu Pilat.
[3] Atunci Iuda, cel ce l-a vândut, când a văzut că Iisus a fost condamnat la moarte, s-a căit, a dus înapoi cei treizeci de arginţi, i-a dat marilor preoţi si bătrânilor
[4] şi a zis: „Am păcătuit, fiindcă am vândut sânge nevinovat.” „Ce ne pasă nouă?” i-au răspuns ei. „Treaba ta.”
[5] Iuda a aruncat arginţii în Templu şi s-a dus de s-a spânzurat.
[6] Preoţii cei mai de seamă au strâns arginţii şi au zis: „Nu este îngăduit să-i punem în tezaurul Templului, fiindcă sunt preţ de sânge.”
[7] Şi după ce s-au sfătuit, au cumpărat cu banii aceia „Ţarina olarului” ca loc pentru îngroparea străinilor.
[8] Iată de ce ţarina aceea a fost numită până în ziua de azi: „Ţarina sângelui.”
[9] Atunci s-a împlinit ce fusese vestit prin profetul Ieremia, care zice: Au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit pe care l-au preţuit unii din fiii lui Israel
[10] şi i-au dat pe Ţarina olarului, după cum îmi poruncise Domnul.
[11] Iisus s-a înfăţişat înaintea procuratorului, iar procuratorul l-a întrebat: „Eşti Tu Împăratul iudeilor?” „Da”, i-a răspuns Iisus, „sunt.”
[12] Dar n-a răspuns nimic la învinuirile marilor preoţi şi ale bătrânilor.
[13] Atunci Pilat i-a zis: „N-auzi de câte lucruri te învinuiesc ei?”
[14] Iisus nu i-a răspuns la nici un cuvânt, aşa că procuratorul se mira foarte mult.
[15] De fiecare Paşte, procuratorul avea obiceiul să elibereze poporului un deţinut, pe care-l voiau ei.
[16] Pe atunci aveau un deţinut vestit, numit Baraba.
[17] Când erau adunaţi la un loc, Pilat le-a zis: „Pe care voiţi să vi-l eliberez? Pe Baraba sau pe Iisus, care se numeşte Hristos?”
[18] Căci ştia că din invidie îl dăduseră pe Iisus în mâinile lui.
[19] Pe când stătea Pilat pe scaun la judecată, soţia sa a trimis să-i spună: „Să n-ai nimic a face cu acest om drept, fiindcă azi am suferit mult în vis din cauza lui.”
[20] Marii preoţi şi bătrânii au înduplecat poporul să-l ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-l omoare.
[21] Procuratorul le-a zis: „Pe care dinte cei doi vreţi să vi-l eliberez?” „Pe Baraba!” au răspuns ei.
[22] Pilat le-a zis: „Dar ce să fac cu Iisus, care se numeşte Hristos?” „Să fie răstignit!” i-au răspuns cu toţii.
[23] Procuratorul a zis: „Dar ce rău a făcut?” Ei au început să strige şi mai tare: „Să fie răstignit!”
[24] Când a văzut Pilat că nu izbândeşte nimic, ba încă se face mai multă zarvă, a luat apă, şi-a spălat mâinile înaintea poporului şi a zis: „Eu sunt nevinovat de sângele acestui om drept. Vă priveşte!”
[25] Şi tot poporul a răspuns: „Sângele lui să fie asupra noastră şi asupra copiilor noştri!”
[26] Atunci Pilat le-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, după ce a pus să-l bată cu nuiele, l-a dat în mâinile lor, ca să fie răstignit.
[27] Soldaţii procuratorului l-au dus pe Iisus în pretoriu şi au adunat în jurul lui toată ceata ostaşilor.
[28] L-au dezbrăcat de hainele lui şi l-au îmbrăcat cu o haină stacojie.
[29] Au împletit o cunună de spini pe care i-au pus-o pe cap şi i-au pus o trestie în mâna dreaptă. Apoi îngenuncheau înaintea lui, îşi băteau joc de El şi ziceau: „Ave, regele iudeilor!”
[30] Şi scuipau asupra lui şi luau trestia şi-l băteau în cap.
[31] După ce şi-au bătut astfel joc de El, l-au dezbrăcat de haina stacojie, l-au îmbrăcat cu hainele lui şi l-au dus să-l răstignească.
[32] Pe când ieşeau afară din cetate, au întâlnit un om din Cirene, numit Simon, şi l-au silit să ducă crucea lui Iisus.
[33] Când au ajuns la un loc numit Golgota, care înseamnă: „Locul căpăţânii”
[34] i-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar El gustând, n-a vrut să bea.
[35] După ce l-au răstignit, i-au împărţit hainele între ei, trăgând la sorţi, ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice: Şi-au împărţit hainele mele între ei şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi.
[36] Apoi s-au aşezat şi-l păzeau.
[37] Şi i-au scris deasupra capului vina: „Acesta este Iisus, regele iudeilor.”
[38] Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga lui.
[39] Trecătorii îşi băteau joc de El, dădeau din cap
[40] şi ziceau: „Tu, care strici Templul, şi-l zideşti la loc în trei zile, mântuieşte-te pe tine însuţi! Dacă eşti Tu Fiul lui Dumnezeu, coboară de pe cruce!”
[41] Marii preoţi împreună cu cărturarii şi bătrânii îşi băteau şi ei joc de El şi ziceau:
[42] „Pe alţii i-a mântuit, dar pe El însuşi nu se poate mântui! Dacă este El regele lui Israel, să se coboare acum de pe cruce şi vom crede în El!
[43] S-a încrezut în Dumnezeu: să-l scape acum Dumnezeu, dacă-l iubeşte, pentru că a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu!”
[44] Tâlharii care erau răstigniţi împreună cu El îi aruncau aceleaşi cuvinte de batjocură.
[45] De la ceasul al şaselea până la ceasul al nouălea s-a făcut întuneric peste toată ţara.
[46] Şi pe la ceasul al nouălea, Iisus a strigat cu glas puternic: „Eli, Eli, lema sabahtani?” adică: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”
[47] Unii dintre cei ce stăteau acolo, când au auzit aceste vorbe, au zis: „Îl strigă pe Ilie!”
[48] Şi îndată, unul dintre ei a alergat de a luat un burete, l-a umplut cu oţet, l-a pus într-o trestie şi i-a dat să bea.
[49] Dar ceilalţi ziceau: „Lasă, să vedem dacă va veni Ilie să-l mântuiască.”
[50] Iisus a strigat iarăşi cu glas tare şi şi-a dat duhul.
[51] Şi deodată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat,
[52] mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat.
[53] Ei au ieşit din morminte după învierea lui, au intrat în Cetatea sfântă şi s-au arătat multora.
[54] Centurionul şi cei care-l păzeau pe Iisus împreună cu el, când au văzut cutremurul de pământ şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte tare şi au zis: „Cu adevărat acesta a fost Fiul lui Dumnezeu!”
[55] Erau acolo şi multe femei care priveau de departe. Ele îl urmaseră pe Iisus din Galileea, ca să-i slujească.
[56] Între ele era Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov şi a lui Iose, şi mama fiilor lui Zebedeu.
[57] Spre seară, a venit un om bogat din Arimateea, numit Iosif, care era şi el ucenic al lui Iisus.
[58] El s-a dus la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Pilat a poruncit să i-l dea.
[59] Iosif a luat trupul, l-a înfăşurat într-un giulgiu curat
[60] şi l-a pus într-un mormânt nou, pe care-l săpase în stâncă. Apoi a prăvălit o piatră mare la intrarea mormântului şi a plecat.
[61] Maria Magdalena şi cealaltă Marie erau acolo şi şedeau în faţa mormântului.
[62] A doua zi, care vine după ziua Pregătirii, marii preoţi şi fariseii s-au dus împreună la Pilat
[63] şi i-au zis: „Doamne, ne-am adus aminte că înşelătorul acela, pe când era încă în viaţă, a zis: După trei zile voi învia!
[64] Dă poruncă deci ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii lui noaptea să-i fure trupul şi să spună poporului: A înviat din morţi! Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.”
[65] Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.”
[66] Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.