[1] După ce a sfârşit Iisus cuvântările acestea, a plecat din Galileea şi a venit în ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.
[2] După El au mers mulţimi mari şi acolo i-a vindecat pe cei bolnavi.
[3] Fariseii au venit la El şi, ca să-l ispitească, i-au zis: „Oare este îngăduit unui bărbat să-şi lase soţia pentru orice motiv?”
[4] El le-a răspuns: „Oare n-aţi citit că, încă de la început, Creatorul i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască
[5] şi a zis: De aceea bărbatul va lăsa tată şi mamă, făcându-se una cu femeia aleasă, ca să devină împreună un singur trup?
[6] Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci ce Dumnezeu a unit omul să nu despartă.”
[7] „Atunci, au zis ei, cum se face că Moise a poruncit ca bărbatul să poată da soţiei o carte de despărţire şi s-o lase?”
[8] Iisus le-a răspuns: „Din pricina împietririi inimilor voastre a îngăduit Moise să vă lăsaţi soţiile, dar de la început n-a fost aşa.
[9] Eu însă vă spun că oricine divorţează de soţie, în afara unei vini de adulter, şi îşi ia altă soţie devine adulter; iar cine ia de soţie pe cea divorţată de soţul ei, de asemenea devine adulter.”
[10] Ucenicii lui i-au zis: „Dacă astfel stau lucrurile cu bărbatul şi soţia lui, atunci nu este de folos să se însoare.”
[11] El le-a răspuns: „Nu toţi pot primi cuvântul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.
[12] Fiindcă sunt eunuci care s-au născut aşa din pântecele maicii lor; sunt eunuci care au fost făcuţi eunuci de oameni şi sunt eunuci care singuri s-au făcut eunuci pentru Împărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta să-l primească!”
[13] Atunci i-au adus nişte copilaşi, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să se roage pentru ei. Dar ucenicii îi certau.
[14] Şi Iisus le-a zis: „Lăsaţi copilaşii să vină la mine şi nu-i opriţi, fiindcă Împărăţia cerurilor este a celor ca ei.”
[15] După ce şi-a pus mâinile peste ei, a plecat de acolo.
[16] Atunci s-a apropiat de Iisus un om şi i-a zis: „Învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?”
[17] El i-a răspuns: „De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile!”
[18] „Care?” I-a zis el. Şi Iisus i-a răspuns: „Să nu ucizi, să nu comiţi adulter, să nu furi, să nu dai mărturie mincinoasă,
[19] să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta şi: Să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”
[20] Tânărul i-a zis: „Toate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea. Ce-mi mai lipseşte?”
[21] „Dacă vrei să fii desăvârşit”, i-a zis Iisus, „du-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer! Apoi vino şi urmează-mă!”
[22] Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat, pentru că avea multe avuţii.
[23] Iisus le-a zis ucenicilor săi: „Adevărat vă spun că greu va intra un bogat în Împărăţia cerurilor.
[24] Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu.”
[25] Ucenicii, când au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot şi au zis: „Cine poate atunci să fie mântuit?”
[26] Iisus s-a uitat ţintă la ei şi le-a zis: „La oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.”
[27] Atunci Petru a luat cuvântul şi i-a zis: „Iată că noi am lăsat tot şi te-am urmat. Ce răsplată vom avea?”
[28] Iisus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, atunci când va sta Fiul Omului pe tronul măririi sale, la înnoirea tuturor lucrurilor, voi, care m-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie şi veţi judeca cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.
[29] Şi oricine a lăsat case, fraţi, surori, tată sau mamă sau soţie, feciori sau holde, pentru numele meu, va primi însutit şi va moşteni viaţa veşnică.
[30] Dar mulţi din cei dintâi vor fi cei din urmă şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dintâi.