[1] În vremea aceea, într-o sâmbătă, Iisus trecea prin lanurile de grâu. Ucenicii lui, care erau flămânzi, au început să smulgă spice de grâu şi să le mănânce.
[2] Fariseii, când au văzut lucrul acesta, i-au zis: „Iată că ucenicii tăi fac ce nu este îngăduit să facă sâmbăta.”
[3] Dar Iisus le-a răspuns: „Oare n-aţi citit ce a făcut David când a flămânzit, el şi cei ce erau împreună cu el?
[4] Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu şi a mâncat pâinile pentru punerea înaintea Domnului, deşi nici lui, nici celor ce erau cu el nu le era îngăduit să le mănânce, ci doar preoţilor?
[5] Sau n-aţi citit în Lege că, în zilele de sâmbătă, preoţii încalcă sâmbăta în Templu şi totuşi sunt nevinovaţi?
[6] Dar Eu vă spun că aici este cineva mai mare decât Templul.
[7] Dacă aţi fi ştiut ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă n-aţi fi condamnat nişte nevinovaţi.
[8] Căci Fiul Omului este Domn şi al sâmbetei.”
[9] Iisus a plecat de acolo şi a intrat în sinagogă.
[10] Şi iată că în sinagogă era un om care avea o mână uscată. Ca să-l poată învinui pe Iisus, ei l-au întrebat: „Este îngăduit să vindeci sâmbăta?”
[11] El le-a răspuns: „Cine este acela dintre voi care, dacă are o oaie şi-i cade într-o groapă sâmbăta, nu o va apuca s-o scoată afară?
[12] Cu cât mai de preţ este, deci, un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de sâmbătă.”
[13] Atunci i-a zis acelui om: „Întinde-ţi mâna!” El şi-a întins mâna şi mâna s-a făcut sănătoasă la fel ca cealaltă.
[14] Fariseii au ieşit afară şi s-au sfătuit cum să-l omoare pe Iisus.
[15] Dar Iisus, ştiind lucrul acesta, a plecat de acolo. După El a mers o mare mulţime de oameni. El i-a vindecat pe toţi bolnavii
[16] şi le-a poruncit cu tot dinadinsul să nu-l facă cunoscut,
[17] ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul Isaia, care zice:
[18] Iată, Robul meu, pe care l-am ales, preaiubitul meu, în care sufletul meu îşi arată bunăvoinţa. Voi pune Duhul meu peste El şi va vesti neamurilor judecata.
[19] El nu va sta la ceartă, nici nu va striga. Şi nimeni nu-i va auzi glasul pe străzi.
[20] Trestia zdrobită n-o va frânge şi fitilul ce fumegă nu-l va stinge, până nu va face să biruie judecata.
[21] Şi neamurile vor nădăjdui în Numele lui.
[22] Atunci i-au adus un demonizat orb şi mut şi Iisus l-a vindecat, aşa că cel mut vorbea şi vedea.
[23] Toate mulţimile se mirau şi ziceau: „Nu cumva acesta este Fiul lui David?”
[24] Când i-au auzit fariseii, au zis: „Omul acesta nu scoate demonii decât cu Beelzebul, stăpânul demonilor!”
[25] Iisus, care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Orice împărăţie dezbinată împotriva ei însăşi este pustiită şi orice cetate sau casă dezbinată în sine nu poate dăinui.
[26] Dacă Satana îl alungă pe Satana, este dezbinat; atunci cum poate dăinui împărăţia lui?
[27] Şi dacă Eu scot demonii cu ajutorul lui Beelzebul, atunci fiii voştri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecătorii voştri.
[28] Dar dacă Eu alung demonii cu Duhul lui Dumnezeu, înseamnă că Împărăţia lui Dumnezeu a venit peste voi.
[29] Altminteri, cum poate cineva să intre în casa celui puternic şi să-i jefuiască gospodăria, dacă nu l-a legat mai întâi pe cel puternic? Numai atunci îi va jefui casa.
[30] Cine nu este cu mine este împotriva mea, iar cine nu strânge cu mine risipeşte.
[31] De aceea vă spun: Orice păcat şi orice blasfemie vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.
[32] Oricine va vorbi împotriva Fiului Omului va fi iertat, dar oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.
[33] Ori ziceţi că şi pomul şi rodul lui sunt bune, ori ziceţi că şi pomul şi rodul lui sunt rele: fiindcă pomul se cunoaşte după rodul lui.
[34] Pui de vipere, cum aţi putea să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din prisosul inimii vorbeşte gura.
[35] Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună inimii lui, dar omul rău scoate lucruri rele din vistieria rea a inimii lui.
[36] Vă spun că, în ziua judecăţii, oamenii vor da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit.
[37] Căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit.”
[38] Atunci, unii dintre cărturari şi farisei au răspuns: „Învăţătorule, am vrea să vedem un semn de la tine!”
[39] El le-a răspuns: „Un neam viclean şi adulter cere un semn, dar nu i se va da alt semn, decât semnul profetului Iona.
[40] Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele peştelui, tot aşa şi Fiul Omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.
[41] Bărbaţii din Ninive se vor ridica alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l vor osândi pentru că ei s-au pocăit când a predicat Iona. Şi iată că aici este cineva mai mare decât Iona.
[42] Regina de la miazăzi se va ridica alături de neamul acesta în ziua judecăţii şi-l va condamna, pentru că ea a venit de la marginile pământului ca să audă înţelepciunea lui Solomon. Şi iată că aici este cineva mai mare decât Solomon.
[43] Când iese dintr-un om, duhul necurat umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă şi n-o găseşte.
[44] Atunci îşi zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
[45] Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, sălăşluiesc acolo, iar starea de pe urmă a acestui om devine mai rea decât cea dintâi. La fel se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”
[46] Pe când Iisus le vorbea încă mulţimilor, iată că mama şi fraţii lui stăteau afară şi căutau să vorbească cu El.
[47] Atunci cineva i-a zis: „Iată, mama ta şi fraţii tăi stau afară şi caută să vorbească cu tine.”
[48] Dar Iisus a răspuns celui ce-i adusese ştirea aceasta: „Cine este mama mea şi care sunt fraţii mei?”
[49] Apoi şi-a întins mâna spre ucenicii săi şi a zis: „Iată mama mea şi fraţii mei!
[50] Oricine împlineşte voia Tatălui meu care este în ceruri, acela îmi este frate, soră şi mamă.”