[1] Când s-au apropiat de Ierusalim şi-au ajuns la Betfaghe, înspre muntele Măslinilor, Iisus a trimis doi ucenici
[2] şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră şi în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la mine.
[3] Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are nevoie de ei. Şi îndată îi va trimite.”
[4] Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin profetul care zice:
[5] Spuneţi fiicei Sionului: Iată, regele tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.
[6] Ucenicii s-au dus şi au făcut cum le poruncise Iisus.
[7] Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei şi El s-a aşezat deasupra.
[8] Cei mai mulţi din popor îşi aşterneau hainele pe drum, alţii tăiau ramuri din copaci şi le presărau pe drum.
[9] Mulţimile care mergeau înaintea lui Iisus şi cele ce veneau în urmă strigau: Osana Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului! Osana în cele de sus!
[10] Când a intrat în Ierusalim, toată cetatea s-a pus în mişcare şi toţi ziceau: „Cine este acesta?”
[11] „Este Iisus, Profetul, din Nazaretul Galileii” răspundeau mulţimile.
[12] Iisus a intrat în Templu. I-a dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei
[13] şi le-a zis: „Este scris: Casa mea se va numi casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”
[14] Au venit la El în Templu nişte orbi şi şchiopi şi El i-a vindecat.
[15] Dar marii preoţi şi cărturarii, când au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strigând în Templu şi zicând: „Osana, Fiul lui David!” s-au umplut de mânie.
[16] Şi i-au zis: „Îi auzi ce zic?” „Da” le-a răspuns Iisus. „Oare n-aţi citit niciodată: Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?”
[17] Şi, lăsându-i, a ieşit afară din cetate, s-a îndreptat spre Betania şi a rămas acolo.
[18] Dimineaţa, pe când se întorcea în cetate, i s-a făcut foame.
[19] A văzut un smochin lângă drum şi s-a apropiat de el, dar n-a găsit decât frunze şi a zis: „De-acum încolo în veac să nu mai dai rod!” Şi îndată smochinul s-a uscat.
[20] Ucenicii, când au văzut lucrul acesta s-au mirat şi au zis: „Cum de s-a uscat smochinul acesta într-o clipă?”
[21] Iisus le-a răspuns: „Adevărat vă spun că, dacă aţi avea credinţă şi nu v-aţi îndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului, ci dacă aţi zice muntelui acestuia: Ridică-te de aici şi aruncă-te în mare, aşa se va întâmpla.
[22] Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.”
[23] Iisus s-a dus în Templu; şi, pe când învăţa poporul, au venit la El marii preoţi şi bătrânii poporului şi i-au spus: „Cu ce autoritate faci tu lucrurile acestea şi cine ţi-a dat dreptul acesta?”
[24] Iisus le-a răspuns: „Vă voi pune şi Eu o întrebare şi dacă-mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce drept fac aceste lucruri.
[25] Botezul lui Ioan de unde venea, din cer sau de la oameni?” Dar ei au început să discute între ei şi ziceau: „Dacă vom răspunde: Din cer! ne va spune, Atunci de ce nu l-aţi crezut?
[26] Iar dacă vom răspunde: De la oameni! ne temem de popor, pentru că toţi îl consideră pe Ioan profet.”
[27] Atunci i-au răspuns lui Iisus: „Nu ştim!” Şi El, la rândul lui, le-a zis: „Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.
[28] Ce credeţi? Un om avea doi fii şi s-a dus la primul şi i-a zis: Fiule, du-te astăzi şi lucrează în via mea!
[29] Nu vreau! i-a răspuns el. Pe urmă, i-a părut rău şi s-a dus.
[30] A mers şi la celălalt şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: Mă duc, doamne! Dar nu s-a dus.
[31] Care dintre cei doi a făcut voia tatălui său?” „Primul”, au răspuns ei. Şi Iisus le-a zis: „Adevărat vă spun că vameşii şi desfrânatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu.
[32] Fiindcă Ioan a venit la voi umblând pe calea dreptăţii şi nu l-aţi crezut, dar vameşii şi desfrânatele l-au crezut. Şi, cu toate că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit nici măcar mai târziu şi nu l-aţi crezut.
[33] Ascultaţi încă o parabolă. Era odată un om gospodar care a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor viticultori şi a plecat în altă ţară.
[34] Când a venit vremea recoltei, i-a trimis pe slujitorii săi la viticultori, ca să ia partea lui din recoltă.
[35] Viticultorii au pus mâna pe slujitorii lui, pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
[36] A mai trimis alţi slujitori, mai mulţi decât prima dată, iar viticultorii i-au primit la fel.
[37] La sfârşit, l-a trimis la ei pe fiul său, zicând: Pe fiul meu îl vor primi cu cinste!
[38] Dar viticultorii, când l-au văzut, au zis între ei: Iată-l pe moştenitor! Haideţi să-l omorâm şi să punem stăpânire pe moştenirea lui.
[39] Şi au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
[40] Acum, când va veni stăpânul viei, ce le va face el viticultorilor?”
[41] Ei i-au răspuns: „Pe nemernicii aceia îi va nimici fără milă şi via o va da altor viticultori care-i vor da recolta la vremea cuvenită.”
[42] Iisus le-a zis: „N-aţi citit niciodată în Scripturi că: Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului? Domnul a făcut acest lucru şi este minunat în ochii noştri.
[43] De aceea vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu vă va fi luată şi va fi dată unui popor care va aduce roadele cuvenite.
[44] Cine va cădea peste piatra aceasta va fi zdrobit de ea, iar pe acela peste care va cădea ea îl va spulbera.”
[45] După ce au auzit parabolele lui, preoţii cei mai de seamă şi fariseii au înţeles că Iisus vorbeşte despre ei
[46] şi căutau să-l prindă, dar se temeau de mulţimi pentru că ele îl credeau profet.