[1] Atunci nişte farisei şi nişte cărturari din Ierusalim au venit la Iisus şi i-au zis:
[2] „Pentru ce calcă ucenicii tăi datina bătrânilor şi nu-şi spală mâinile când mănâncă?”
[3] El le-a răspuns: „Dar voi de ce călcaţi porunca lui Dumnezeu în folosul tradiţiei voastre?
[4] Pentru că Dumnezeu a zis: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi: Cine va vorbi de rău pe tatăl său sau pe mama sa să fie pedepsit cu moartea.
[5] Dar voi ziceţi: Cine va spune tatălui său sau mamei sale, Orice lucru cu care te-aş putea ajuta i l-am închinat lui Dumnezeu,
[6] nu mai este ţinut să cinstească pe tatăl său sau pe mama sa şi aţi desfiinţat astfel cuvântul lui Dumnezeu în folosul datinii voastre.
[7] Făţarnicilor, bine a profeţit Isaia despre voi, când a zis:
[8] Poporul acesta se apropie de mine cu gura şi mă cinsteşte cu buzele, dar inima lui este departe de mine.
[9] Degeaba mă cinstesc ei, dând ca învăţătură nişte porunci omeneşti.”
[10] Iisus a chemat mulţimea la El şi a zis: „Ascultaţi şi înţelegeţi:
[11] Nu ce intră în gură spurcă pe om, ci ce iese din gură, aceea spurcă pe om.”
[12] Atunci ucenicii lui s-au apropiat şi i-au zis: „Ştii că fariseii s-au scandalizat de cuvintele pe care le-au auzit?”
[13] El le-a răspuns: „Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl meu cel ceresc va fi smuls din rădăcină.
[14] Lăsaţi-i, sunt nişte călăuze oarbe! Şi când un orb conduce un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.”
[15] Petru a luat cuvântul şi i-a zis: „Explică-ne parabola aceasta.”
[16] Iisus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi?
[17] Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi se duce afară, în hazna.
[18] Dar ce iese din gură vine din inimă şi aceea îl spurcă pe om.
[19] Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, adulterul, desfrâul, furtul, mărturiile mincinoase, defăimările.
[20] Iată lucrurile care îl spurcă pe om, dar a mânca cu mâinile nespălate nu îl spurcă.”
[21] Iisus, după ce a plecat de acolo, s-a dus în părţile Tirului şi ale Sidonului.
[22] Şi iată că o femeie cananeancă a venit din ţinuturile acelea şi a început să strige către El: „Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este chinuită rău de un demon!”
[23] El nu i-a răspuns nici un cuvânt. Şi ucenicii lui s-au apropiat şi l-au rugat stăruitor: „Dă-i drumul, fiindcă strigă după noi.”
[24] El a răspuns: „Eu nu sunt trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel.”
[25] Dar ea a venit şi i s-a închinat, zicând: „Doamne, ajută-mă!”
[26] El i-a răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei!”
[27] „Da, Doamne”, a zis ea, „dar şi căţeii mănâncă bucăţile care cad de la masa stăpânilor lor.”
[28] Atunci Iisus i-a zis: „Femeie, mare este credinţa ta. Facă-ţi-se cum voieşti!” Şi fiica ei s-a vindecat chiar în ceasul acela.
[29] Iisus a plecat din locurile acelea şi a venit lângă marea Galileii. S-a suit pe munte şi a şezut acolo.
[30] Atunci au venit la El multe mulţimi, având cu ele şchiopi, orbi, muţi, ciungi şi mulţi alţi bolnavi pe care i-au pus la picioarele lui şi El i-a vindecat.
[31] Iar mulţimile se mirau văzând că muţii vorbesc, ciungii se vindecă, şchiopii umblă şi orbii văd. Şi slăveau pe Dumnezeul lui Israel.
[32] Iisus i-a chemat pe ucenicii săi şi le-a zis: „Mi-e milă de mulţimea aceasta, fiindcă iată că de trei zile aşteaptă lângă mine şi n-au ce mânca. Nu vreau să le dau drumul flămânzi, ca nu cumva să leşine de foame pe drum.”
[33] Ucenicii i-au zis: „De unde să luăm în pustia aceasta atâtea pâini ca să săturăm aşa o mulţime?”
[34] „Câte pâini aveţi?” i-a întrebat Iisus. „Şapte”, i-au răspuns ei, „şi puţini peştişori”.
[35] Atunci Iisus a poruncit poporului să se aşeze pe pământ.
[36] A luat cele şapte pâini şi peştişorii şi, după ce i-a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt şi a dat ucenicilor, iar ucenicii au împărţit poporului.
[37] Au mâncat toţi şi s-au săturat şi s-au ridicat şapte coşuri pline cu fărâmiturile rămase.
[38] Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.
[39] În cele din urmă Iisus a dat drumul mulţimilor, s-a suit în corabie şi a trecut în ţinutul Magdalei.