[1] Nu judecaţi, ca să nu fiţi judecaţi!
[2] Cu ce judecată judecaţi, cu aceea veţi fi judecaţi şi cu ce măsură măsuraţi, cu ea vi se va măsura.
[3] De ce vezi tu paiul din ochiul fratelui tău şi nu observi bârna din ochiul tău?
[4] Cum poţi spune fratelui tău: Lasă-mă să-ţi scot paiul din ochi! – când tu ai o bârnă într-al tău?
[5] Făţarnicule, scoate întâi bârna din ochiul tău şi atunci vei vedea să scoţi paiul din ochiul fratelui tău!
[6] Nu daţi lucrurile sfinte la câini, ca nu cumva să se întoarcă şi să vă muşte, şi nu aruncaţi mărgăritarele înaintea porcilor, ca să nu le calce în picioare.
[7] Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide,
[8] pentru că oricine cere capătă, cine caută găseşte şi celui ce bate i se deschide.
[9] Cine dintre voi, dacă-i cere fiul său o pâine, îi dă o piatră?
[10] Sau, dacă-i cere un peşte, îi dă un şarpe?
[11] Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu atât mai mult Tatăl vostru care este în ceruri va da lucruri bune celor ce i le cer!
[12] Tot ce vreţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel, fiindcă în aceasta este cuprinsă Legea şi Profeţii!
[13] Intraţi pe poarta cea strâmtă, pentru că largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei ce intră pe ea.
[14] Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei ce o găsesc.
[15] Păziţi-vă de profeţii mincinoşi! Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt nişte lupi lacomi.
[16] După roadele lor îi veţi recunoaşte. Oare culeg oamenii struguri din mărăcini sau smochine din ciulini?
[17] Tot aşa, orice pom bun face roade bune, însă pomul rău face roade rele.
[18] Pomul bun nu poate face roade rele şi nici pomul rău nu poate face roade bune.
[19] Orice pom care nu face roade bune este tăiat şi aruncat în foc.
[20] Astfel că după roadele lor îi veţi recunoaşte.
[21] Nu oricine-mi zice: Doamne, Doamne! va intra în Împărăţia cerurilor, ci acela care împlineşte voia Tatălui meu care este în ceruri.
[22] Mulţi îmi vor spune în ziua aceea: Doamne, Doamne! Oare n-am profeţit noi în numele tău? N-am alungat noi demoni în Numele tău? N-am făcut noi multe minuni în numele tău?
[23] Atunci le voi spune: Niciodată nu v-am cunoscut; îndepărtaţi-vă de mine, voi toţi care săvârşiţi fărădelegea!
[24] De aceea, oricine aude cuvintele mele şi le împlineşte, se va asemăna cu un om cu judecată care şi-a zidit casa pe stâncă.
[25] A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea, dar ea nu s-a prăbuşit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă.
[26] Însă oricine aude cuvintele mele şi nu le împlineşte se va asemăna cu un om nechibzuit care şi-a zidit casa pe nisip.
[27] A căzut ploaia, au venit şuvoaiele, au suflat vânturile şi au bătut în casa aceea şi ea s-a prăbuşit, iar prăbuşirea ei a fost mare.”
[28] După ce a sfârşit Iisus aceste cuvinte, mulţimile au rămas uimite de învăţătura lui,
[29] fiindcă El îi învăţa ca unul care avea autoritate, nu cum îi învăţau cărturarii lor.