[1] După acestea, Iisus a plecat pe ţărmul celălalt al Mării Galileii, adică a Tiberiadei.
[2] Îl urma o mulţime mare, fiindcă vedeau semnele pe care le săvârşea cu cei bolnavi.
[3] Iisus s-a suit pe munte şi acolo s-a aşezat jos cu ucenicii lui.
[4] Paştele, sărbătoarea iudeilor, era aproape.
[5] Iisus a ridicat ochii şi a văzut că o mare mulţime venea spre El. Şi i-a spus lui Filip: „De unde vom cumpăra pâine să mănânce aceştia?”
[6] Dar spunea aceasta ca să-l încerce, căci El ştia ce urma să facă.
[7] Filip i-a răspuns: „Pâine de două sute de dinari nu le-ar fi de ajuns ca să primească fiecare măcar câte puţin.”
[8] Unul dintre ucenicii lui, Andrei, fratele lui Simon Petru, i-a spus:
[9] „Este aici un băieţel care are cinci pâini de orz şi doi peşti, dar ce înseamnă acestea pentru atât de mulţi?”
[10] Iisus a spus: „Puneţi-i pe oameni să se aşeze.” În acel loc era multă iarbă. Aşadar s-au aşezat; bărbaţii, cam cinci mii la număr.
[11] Iisus a luat pâinile şi, după ce a adus mulţumire, le-a împărţit celor aşezaţi şi la fel şi din peşti, cât au voit.
[12] După ce s-au săturat, le-a spus ucenicilor: „Adunaţi fărâmiturile care au rămas, ca să nu se piardă nimic.”
[13] Au strâns deci şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărâmituri care rămăseseră de la cei care mâncaseră din cele cinci pâini de orz.
[14] Iar oamenii care văzuseră semnul pe care îl făcuse spuneau: „Într-adevăr acesta este profetul care trebuia să vină în lume.”
[15] Dar Iisus, ştiind că vor să vină să îl ia cu de-a sila să îl facă rege, a plecat iar pe munte, singur.
[16] Când a venit seara, ucenicii lui au coborât la mare
[17] şi, după ce s-au urcat în barcă, mergeau de partea cealaltă a mării, spre Capernaum. Se făcuse deja întuneric şi Iisus nu venise încă la ei.
[18] Şi marea era agitată, fiindcă bătea un vânt puternic.
[19] Iar după ce au vâslit cam douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, l-au văzut pe Iisus umblând pe mare şi venind aproape de barcă, şi s-au speriat.
[20] Dar Iisus le-a spus: „Eu sunt, nu vă temeţi.”
[21] Când au vrut să îl ia în barcă, barca a ajuns îndată la ţărmul spre care se îndreptau.
[22] A doua zi, mulţimea, care stătea de partea cealaltă a mării, a văzut că acolo nu era decât o corăbioară şi că Iisus nu se urcase cu ucenicii lui în barcă, ci doar ucenicii lui plecaseră.
[23] Au venit alte bărci din Tiberiada, aproape de locul unde mâncaseră pâinea când adusese El mulţumire Domnului.
[24] Aşadar când a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo şi nici ucenicii lui, s-au suit în bărci şi au venit la Capernaum, căutându-l pe Iisus.
[25] Şi găsindu-l dincolo de mare, i-au spus: „Rabbi, când ai ajuns aici?”
[26] Iisus le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun: voi mă căutaţi nu fiindcă aţi văzut semne, ci fiindcă aţi mâncat pâine şi v-aţi săturat.
[27] Să nu lucraţi pentru hrana pieritoare, ci pentru hrana care rămâne pentru viaţa veşnică, pe care v-o va da Fiul Omului, căci Dumnezeu Tatăl l-a pecetluit pe El.”
[28] I-au spus aşadar: „Ce să facem ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?”
[29] Iisus le-a răspuns: „Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Cel pe care El l-a trimis.”
[30] I-au spus deci: „Ce semn faci Tu ca să vedem şi să credem în tine? Ce lucrări săvârşeşti?
[31] Părinţii noştri au mâncat mană în deşert, după cum stă scris: Le-a dat să mănânce pâine din cer.”
[32] Atunci Iisus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun, nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatăl meu vă dă din cer pâinea cea adevărată,
[33] căci pâinea lui Dumnezeu este cea care coboară din cer şi dă viaţă lumii.”
[34] Aşadar i-au spus: „Doamne, dă-ne întotdeauna această pâine!”
[35] Iisus le-a spus: „Eu sunt pâinea vieţii. Cel care vine la mine nu va flămânzi şi cel care crede în mine nu va înseta niciodată.
[36] Dar v-am spus că m-aţi văzut şi nu credeţi.
[37] Toţi cei pe care mi-i dă Tatăl vor veni la mine, iar pe cel care vine la mine nu-l voi scoate afară,
[38] fiindcă Eu nu am coborât din cer ca să fac voia mea, ci voia Celui care m-a trimis.
[39] Şi aceasta este voia Celui care m-a trimis, să nu pierd nimic din ce mi-a dat, ci să-l învii în ziua din urmă.
[40] Aceasta este voia Tatălui meu: oricine îl vede pe Fiul şi crede în El să aibă viaţă veşnică, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă.”
[41] Iudeii murmurau, aşadar, împotriva lui, fiindcă spusese: „Eu sunt pâinea care a coborât din cer”
[42] şi spuneau: „Oare nu este acesta Iisus, fiul lui Iosif, nu-i cunoaştem noi pe tatăl şi pe mama lui? Cum de spune acum: Am coborât din cer?”
[43] Iisus le-a răspuns: „Nu cârtiţi între voi!
[44] Nimeni nu poate veni la mine dacă Tatăl care m-a trimis nu îl atrage, iar Eu îl voi învia în ziua din urmă.
[45] Stă scris în profeţi: Şi toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu. Oricine a auzit de la Tatăl şi a învăţat, vine la mine.
[46] Nu că l-a văzut cineva pe Tatăl, în afară de Cel ce este de la Dumnezeu: Acesta l-a văzut pe Tatăl.
[47] Adevărat, adevărat vă spun, cel ce crede în mine are viaţă veşnică.
[48] Eu sunt Pâinea vieţii.
[49] Părinţii voştri au mâncat mană în pustiu şi au murit.
[50] Pâinea care coboară din cer este aceasta: oamenii să mănânce din ea şi să nu moară.
[51] Eu sunt pâinea cea vie care am coborât din cer: dacă va mânca cineva din această pâine, va trăi în veci, iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul meu.”
[52] Atunci iudeii se certau între ei: „Cum poate acesta să ne dea trupul lui să-l mâncăm?”
[53] Aşa că Iisus le-a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele lui, nu veţi avea viaţă în voi.
[54] Cel care mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică şi Eu îl voi învia în ziua din urmă.
[55] Căci trupul meu este hrană adevărată, iar sângele meu este băutură adevărată.
[56] Cel care mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne în mine şi Eu în el.
[57] După cum m-a trimis pe mine Tatăl cel viu, iar Eu trăiesc prin Tatăl, şi cel care se va hrăni cu mine va trăi prin mine.
[58] Aceasta este pâinea care s-a coborât din cer, nu ca aceea pe care au mâncat-o părinţii voştri şi au murit. Cel care mănâncă această pâine va trăi în veci.”
[59] Acestea le-a spus în sinagogă pe când învăţa în Capernaum.
[60] Mulţi dintre ucenicii lui care îl auziseră, au spus: „Cuvântul acesta este greu! Cine e în stare să-l asculte?”
[61] Iisus ştia în sinea sa că ucenicii lui cârtesc cu privire la aceasta, le-a spus: „Vă scandalizează acest lucru?
[62] Dar dacă l-aţi vedea pe Fiul Omului urcând unde era mai înainte?
[63] Duhul este cel care dă viaţă, trupul nu foloseşte la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh şi sunt viaţă.
[64] Dar printre voi sunt unii care nu cred”, căci Iisus ştia de la început cine sunt cei care nu cred şi cine este cel care îl va trăda.
[65] Şi a zis: „De aceea v-am spus că nimeni nu poate veni la mine dacă nu îi este dat de Tatăl.”
[66] De atunci mulţi dintre ucenicii lui s-au întors înapoi şi nu mai umblau cu El.
[67] Aşadar Iisus le-a spus celor doisprezece: „Voi nu vreţi să plecaţi?”
[68] Simon Petru i-a răspuns: „Doamne, la cine să mergem? Tu ai cuvintele vieţii veşnice
[69] şi noi am crezut şi am cunoscut că Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu.”
[70] Iisus i-a răspuns: „Nu v-am ales Eu pe voi, cei doisprezece? Unul dintre voi însă este diavol!”
[71] Vorbea despre Iuda al lui Simon Iscarioteanul, unul din cei doisprezece, care avea să-l trădeze.