[1] Cu şase zile înainte de Paşte, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr pe care Iisus îl înviase din morţi.
[2] I-au făcut acolo o cină şi Marta servea, iar Lazăr era unul dintre cei care stăteau la masă cu El.
[3] Atunci Maria, luând o litră de parfum de nard, de mare preţ, i-a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul ei, iar casa s-a umplut de mireasma parfumului.
[4] Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii lui, cel care avea să-l trădeze, a spus:
[5] „De ce nu s-a vândut parfumul acesta cu trei sute de dinari şi nu a fost dat săracilor?”
[6] Dar a spus aşa nu pentru că îi păsa de săraci, ci pentru că era hoţ şi pentru că, ţinând punga, lua din ceea ce se punea în ea.
[7] Iisus a spus: „Las-o, fiindcă ea l-a păstrat pentru ziua îngropării mele.
[8] Pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe mine nu mă aveţi întotdeauna.”
[9] O mulţime mare de iudei au aflat că este acolo şi s-au dus nu numai pentru Iisus, ci şi ca să-l vadă pe Lazăr, pe care îl înviase din morţi.
[10] Marii preoţi au hotărât să îl omoare şi pe Lazăr,
[11] pentru că din cauza lui mulţi iudei plecau de la ei şi credeau în Iisus.
[12] În ziua următoare mulţimea cea mare care venise la sărbătoare, când a auzit că Iisus vine în Ierusalim,
[13] au luat ramuri de palmier, au ieşit în întâmpinarea lui şi strigau: Osana! Binecuvântat e cel care vine în numele Domnului, Regele lui Israel!
[14] Iisus a găsit un măgăruş şi s-a suit pe el, după cum stă scris:
[15] Nu te teme, fiica Sionului! Iată, Împăratul tău vine şezând pe mânzul asinei!
[16] Ucenicii lui nu au înţeles la început, dar când Iisus a fost preamărit, atunci şi-au adus aminte că acestea au fost scrise despre El şi că acestea au fost făcute pentru El.
[17] Aşadar, mulţimea care era cu El când l-a chemat pe Lazăr din mormânt şi l-a înviat din morţi, dădea mărturie.
[18] De aceea i-a ieşit în întâmpinare mulţimea, pentru că auziseră că făcuse acest semn.
[19] Fariseii au zis între ei: „Vedeţi că nu izbândiţi nimic? Iată că lumea a mers după El!”
[20] Printre cei care urcaseră să se închine la sărbătoare erau şi greci.
[21] Aceştia au venit la Filip, cel din Betsaida Galileii, şi l-au rugat: „Domnule, vrem să-l vedem pe Iisus.”
[22] Filip a venit şi i-a spus lui Andrei; Andrei şi Filip au venit la Iisus.
[23] Iisus le-a răspuns: „A venit ceasul să fie preamărit Fiul Omului.
[24] Adevărat, adevărat vă spun, dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce mult rod.
[25] Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde şi cine îşi urăşte viaţa în lumea aceasta şi-o va păstra pentru viaţa veşnică.
[26] Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă îmi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti.
[27] Acum sufletul meu e tulburat şi ce voi spune? Tată, scapă-mă de ceasul acesta? Dar pentru aceasta am venit, pentru ceasul acesta.
[28] Tată, preamăreşte Numele tău!” Atunci s-a auzit un glas din cer: „L-am preamărit şi îl voi mai preamări.”
[29] Iar mulţimea care stătea şi asculta zicea că a fost un tunet. Alţii spuneau: „I-a vorbit un înger.”
[30] Iisus a răspuns: „Nu pentru mine a fost glasul acesta, ci pentru voi.
[31] Acum este judecata lumii, acum va fi aruncat afară stăpânitorul lumii acesteia.
[32] Şi Eu, când voi fi înălţat de la pământ, îi voi atrage pe toţi la mine.”
[33] Şi spunea aceasta arătând în ce fel avea să moară.
[34] Mulţimea i-a răspuns deci: „Noi am auzit din Lege că Hristos rămâne în veci; cum spui tu că Fiul Omului trebuie să fie înălţat? Cine este acest Fiu al Omului?”
[35] Aşadar Iisus le-a răspuns: „Încă puţină vreme Lumina mai este printre voi. Umblaţi cât timp aveţi Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Iar cel care umblă în întuneric nu ştie unde merge.
[36] Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să deveniţi fii ai Luminii.” Iisus a spus acestea şi, după ce a plecat, s-a ascuns de ei.
[37] Deşi făcuse atâtea semne înaintea lor, ei nu credeau în El,
[38] ca să se împlinească cuvântul profetului Isaia, care a spus: Doamne, cine a crezut vestirea noastră? Şi braţul Domnului cui i s-a dezvăluit?
[39] De aceea nu puteau crede, fiindcă tot Isaia spune:
[40] Le-a orbit ochii şi le-a împietrit inima ca nu cumva să vadă cu ochii şi să priceapă cu inima, să se întoarcă şi să îi vindec.
[41] Acestea le-a spus Isaia pentru că a văzut slava lui şi a vorbit despre El.
[42] Cu toate acestea, au crezut în El şi multe dintre căpetenii, dar nu mărturiseau din pricina fariseilor, ca să nu fie alungaţi din sinagogă,
[43] fiindcă au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.
[44] Iisus a strigat: „Cine crede în mine nu în mine crede, ci în Acela care m-a trimis.
[45] Şi cine mă vede pe mine îl vede pe Acela care m-a trimis.
[46] Eu am venit ca lumină în lume, ca oricine crede în mine să nu rămână în întuneric.
[47] Şi dacă aude cineva cuvintele mele şi nu le păzeşte, eu nu-l judec, fiindcă nu am venit să judec lumea, ci să mântuiesc lumea.
[48] Cine mă nesocoteşte pe mine şi nu primeşte cuvintele mele, are de cine să fie judecat: cuvântul pe care l-am spus, el îl va judeca, în ziua din urmă.
[49] Fiindcă Eu nu am vorbit de la mine însumi, ci Tatăl care m-a trimis El mi-a dat poruncă ce să spun şi ce să vorbesc.
[50] Şi ştiu că porunca lui este viaţă veşnică. Aşadar ceea ce spun Eu, spun după cum mi-a spus Tatăl.”