[1] Iisus le-a spus acestea şi, ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul! Preamăreşte-l pe Fiul tău, ca şi Fiul să te preamărească pe tine.
[2] Precum i-ai dat putere peste toţi oamenii, ca să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui.
[3] Şi aceasta este viaţa veşnică: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Cel pe care l-ai trimis, pe Iisus Hristos.
[4] Eu te-am slăvit pe pământ, împlinind lucrarea pe care mi-ai încredinţat-o.
[5] Şi acum slăveşte-mă Tu, Tată, la tine, cu slava pe care o aveam la tine mai înainte de a fi lumea.
[6] Le-am arătat Numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume. Erau ai tăi şi mi i-ai dat şi au păzit cuvântul tău.
[7] Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la tine.
[8] Le-am dat cuvintele pe care mi le-ai dat, iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la tine am ieşit şi au crezut că Tu m-ai trimis.
[9] Eu pentru ei mă rog. Nu pentru lume mă rog, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că ai tăi sunt.
[10] Şi toate ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi m-am preamărit în ei.
[11] Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar Eu vin la tine. Tată sfânt, păzeşte-i în numele tău pe care mi l-ai dat, ca să fie una, precum suntem Noi.
[12] Când eram cu ei, Eu îi păzeam în numele tău, pe care mi l-ai dat. I-am păzit şi nici unul dintre ei nu a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura.
[13] Iar acum la tine vin şi acestea le spun în lume, ca ei să aibă bucuria mea deplină în ei.
[14] Eu le-am dat cuvântul tău şi lumea i-a urât, pentru că ei nu sunt din lume, după cum nici Eu nu sunt din lume.
[15] Nu-ţi cer să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de Cel Rău.
[16] Ei nu sunt din lume, aşa cum Eu nu sunt din lume.
[17] Sfinţeşte-i în adevăr: cuvântul tău este adevăr.
[18] Aşa cum m-ai trimis pe mine în lume, la fel i-am trimis şi Eu pe ei în lume.
[19] Şi eu mă sfinţesc pe mine însumi pentru ei, ca şi ei să fie sfinţiţi în adevăr.
[20] Nu numai pentru ei mă rog, ci şi pentru aceia care vor crede în mine, prin cuvântul lor,
[21] ca toţi să fie una, precum Tu, Tată, eşti în mine şi Eu în tine, ca şi ei să fie una în Noi, ca lumea să creadă că Tu m-ai trimis.
[22] Şi slava pe care mi-ai dat-o mie le-am dat-o lor, ca să fie una, aşa cum Noi suntem una.
[23] Eu în ei şi Tu în mine, ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu m-ai trimis şi i-ai iubit pe ei cum m-ai iubit pe mine.
[24] Tată, aceia pe care mi i-ai dat, vreau ca unde sunt Eu să fie şi ei împreună cu mine, ca să vadă slava pe care mi-ai dat-o pentru că m-ai iubit mai înainte de întemeierea lumii.
[25] Părinte drept, lumea nu te-a cunoscut, dar Eu te-am cunoscut, iar aceştia au cunoscut că Tu m-ai trimis.
[26] Le-am făcut cunoscut Numele tău şi îl voi face cunoscut, pentru ca iubirea cu care m-ai iubit să fie în ei şi Eu în ei.”