Skip to content
Opens in a new window
Listen to this chapter • 8:14

[1] Atunci Pilat l-a luat pe Iisus şi l-a dat să fie biciuit.

[2] Iar soldaţii, împletind o cunună de spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o mantie purpurie.

[3] Se duceau la El şi ziceau: „Plecăciune, regele iudeilor!” şi îl pălmuiau.

[4] Şi Pilat a ieşit iar afară şi le-a spus: „Iată, vi-l aduc afară, ca să ştiţi că nu găsesc nici o vină în El.”

[5] Aşadar, Iisus a ieşit afară purtând coroana de spini şi mantia purpurie. Pilat le-a spus: „Iată omul!”

[6] Când l-au văzut, marii preoţi şi gărzile lor au strigat: „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!” Pilat le-a spus: „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, fiindcă eu nu îi găsesc nici o vină!”

[7] Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, iar după Lege El trebuie să moară, pentru că s-a numit pe sine Fiul lui Dumnezeu.”

[8] Când a auzit Pilat vorbele acestea, s-a temut şi mai mult.

[9] A intrat iar în pretoriu şi i-a zis lui Iisus: „De unde eşti tu?” Dar Iisus nu i-a răspuns.

[10] Aşadar Pilat i-a spus: „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că am putere să te eliberez şi putere să te răstignesc?”

[11] Iisus i-a răspuns: „N-ai fi avut nici o putere asupra mea dacă nu îţi era dată de sus. De aceea, cel care m-a dat pe mâna ta are un păcat mai mare.”

[12] De atunci Pilat încerca să-l elibereze. Dar iudeii au strigat: „Dacă îl eliberezi, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege este împotriva Cezarului.”

[13] Când a auzit Pilat cuvintele lor, l-a scos afară pe Iisus şi s-a aşezat pe scaunul de judecată, în locul numit Pardosit cu pietre, iar în evreieşte Gabatha.

[14] Era ziua de pregătire a Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: „Iată regele vostru!”

[15] Atunci ei au strigat: „Ia-l! Ia-l! Răstigneşte-l!” Pilat le-a zis: „Să-l răstignesc pe regele vostru?” Marii preoţi au spus: „Nu avem alt rege în afară de Cezar!”

[16] Atunci Pilat l-a dat pe mâna lor, să fie răstignit. L-au luat deci pe Iisus.

[17] Şi, purtându-şi crucea, El a ieşit spre locul numit Locul Căpăţânii, pe evreieşte Golgota,

[18] unde l-au răstignit, şi pe alţi doi împreună cu El, de o parte şi de alta, iar pe Iisus în mijloc.

[19] Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Iisus nazarineanul, regele iudeilor”.

[20] Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, căci locul unde a fost răstignit era aproape de oraş; şi era scrisă în evreieşte, în latineşte şi în greceşte.

[21] Atunci marii preoţi ai iudeilor i-au zis lui Pilat: Nu scrie „regele iudeilor”, ci „acesta a zis: eu sunt regele iudeilor.”

[22] Pilat a răspuns: „Ce am scris, am scris.”

[23] După ce l-au răstignit pe Iisus, soldaţii i-au luat veşmintele şi le-au împărţit în patru, fiecărui soldat câte o parte. Apoi şi cămaşa; însă cămaşa nu avea cusătură, era ţesută dintr-o bucată, de sus până jos.

[24] Au zis, aşadar, unul către altul: „Să n-o sfâşiem, ci s-o tragem la sorţi, a cui să fie”; astfel s-a împlinit Scriptura care zice: Şi-au împărţit veşmintele mele între ei şi pentru cămaşa mea au tras la sorţi. Aşa au făcut soldaţii.

[25] Lângă crucea lui Iisus stăteau mama lui şi sora mamei lui, Maria lui Cleopa, şi Maria Magdalena.

[26] Atunci Iisus, văzând-o pe mama sa şi pe ucenicul care îl iubea stând alături de ea, i-a spus mamei sale: „Femeie, iată fiul tău!”

[27] Apoi i-a spus ucenicului: „Iată mama ta!” Şi din ceasul acela a luat-o la el.

[28] După aceea, ştiind Iisus că toate s-au săvârşit acum, ca să se împlinească Scriptura a spus: „Mi-e sete!”

[29] Era acolo un vas plin cu oţet; au pus în jurul unei ramuri de isop un burete îmbibat cu oţet şi l-au apropiat de gura lui.

[30] Deci, când a luat oţetul, Iisus a zis: „S-a săvârşit!” şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

[31] Aşadar, pentru că era ziua de pregătire, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta, pentru că ziua acelei sâmbete era mare, iudeii l-au rugat pe Pilat să li se zdrobească fluierele picioarelor şi să fie daţi jos.

[32] Au venit deci soldaţii şi i-au zdrobit picioarele celui dintâi, apoi ale celui răstignit lângă El.

[33] Dar, când au ajuns la Iisus, când au văzut că deja murise, nu i-au mai zdrobit picioarele,

[34] ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu suliţa şi îndată a ieşit sânge şi apă.

[35] Şi cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui e adevărată. Şi el ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeţi.

[36] Fiindcă acestea s-au petrecut ca să se împlinească Scriptura: Nici un os nu i se va zdrobi.

[37] Şi altă Scriptură zice: Îl vor vedea pe cel pe care l-au străpuns.

[38] Apoi, Iosif din Arimateea, care era ucenic al lui Iisus, dar pe ascuns, de frica iudeilor, l-a rugat pe Pilat să îl lase să ia trupul lui Iisus. Şi Pilat i-a îngăduit. A venit deci şi i-a luat trupul.

[39] A venit şi Nicodim, cel care venise la Iisus noaptea, mai înainte, aducând un amestec de smirnă şi aloe ca la o sută de litre.

[40] Au luat deci trupul lui Iisus şi l-au înfăşurat în giulgiuri cu miresme, precum este obiceiul iudeilor să înmormânteze.

[41] În locul unde fusese răstignit era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu mai fusese pus nimeni.

[42] Aşadar, pentru că era ziua de pregătire a iudeilor, l-au pus pe Iisus acolo, fiindcă mormântul era aproape.

Ioan — Chapters