[1] Când a aflat Iisus că fariseii auziseră că El face şi botează mai mulţi ucenici decât Ioan –
[2] deşi nu Iisus boteza, ci ucenicii lui –
[3] a plecat din Iudeea şi s-a dus iarăşi spre Galileea.
[4] Şi trebuia să treacă prin Samaria.
[5] Aşa a ajuns într-o cetate a Samariei numită Sihar, aproape de locul pe care i l-a dat Iacov fiului său, Iosif.
[6] Acolo era fântâna lui Iacov. Iisus, ostenit de drum, stătea pe marginea fântânii. Era pe la ceasul al şaselea.
[7] O femeie din Samaria a venit să scoată apă. Iisus i-a spus: „Dă-mi să beau!”,
[8] fiindcă ucenicii lui plecaseră în cetate să cumpere mâncare.
[9] Femeia samariteancă i-a spus: „Cum, tu, iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteancă?”, fiindcă iudeii nu au legături cu samaritenii.
[10] Iisus i-a răspuns: „Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune: Dă-mi să beau, tu i-ai fi cerut lui şi ţi-ar fi dat apă vie.”
[11] Femeia i-a spus atunci: „Doamne, nu ai găleată, iar fântâna este adâncă. De unde ai atunci apa cea vie?
[12] Eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna din care a băut el însuşi, fiii săi şi turmele sale?”
[13] Iisus i-a răspuns: „Oricine bea din apa aceasta va înseta din nou.
[14] Dar cel care va bea din apa pe care i-o voi da Eu, nu va mai înseta în veci, iar apa pe care i-o voi da va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţă veşnică.”
[15] Femeia i-a spus: „Doamne, dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot.”
[16] El i-a spus: „Mergi şi-l cheamă pe bărbatul tău şi vino aici!”
[17] Femeia i-a răspuns: „Nu am bărbat!” Iisus i-a spus: „Bine ai zis: nu am bărbat!,
[18] fiindcă cinci bărbaţi ai avut şi cel pe care îl ai acum nu e bărbatul tău. Aici ai spus adevărul.”
[19] Femeia i-a spus: „Doamne, văd că eşti profet.
[20] Părinţii noştri s-au închinat pe acest munte, dar voi spuneţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să te închini.”
[21] Iisus i-a spus: „Crede-mă, femeie, vine ceasul când nu vă veţi mai închina Tatălui nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim.
[22] Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi, noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci mântuirea vine de la iudei.
[23] Dar vine ceasul, şi a şi venit, când adevăraţii închinători i se vor închina Tatălui în Duh şi adevăr, fiindcă astfel de închinători îşi doreşte Tatăl.
[24] Dumnezeu este duh, iar cei care i se închină trebuie să i se închine în Duh şi adevăr.”
[25] Femeia i-a spus: „Ştiu că vine Mesia, cel numit Hristos. Când va veni El, ne va vesti toate lucrurile.”
[26] Iisus i-a spus: „Eu sunt, Cel care îţi vorbeşte!”
[27] În acea clipă s-au întors ucenicii lui şi se mirau că vorbeşte cu o femeie. Totuşi, nici unul nu i-a spus: „Ce faci?” sau „De ce vorbeşti cu ea?”
[28] Iar femeia şi-a lăsat urciorul şi s-a dus spre cetate, spunându-le oamenilor:
[29] „Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut. Oare nu este El Hristosul?”
[30] Ei au ieşit din cetate şi au venit la El.
[31] Între timp, ucenicii îl rugau zicând: „Rabbi, mănâncă!”
[32] El le-a spus: „Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi.”
[33] Aşadar, ucenicii vorbeau între ei: „Oare i-a adus cineva de mâncare?”
[34] Iisus le-a zis: „Mâncarea mea este să fac voia celui care m-a trimis şi să-i împlinesc lucrarea.
[35] Nu spuneţi voi, oare: Mai sunt patru luni până vine secerişul? Iată, vă spun, ridicaţi-vă ochii şi vedeţi că holdele sunt deja coapte pentru seceriş.
[36] Cel care seceră primeşte plată şi strânge rod pentru viaţa veşnică, aşa încât şi semănătorul şi secerătorul să se bucure împreună.
[37] Prin aceasta se adevereşte cuvântul: unul seamănă şi altul seceră.
[38] Eu v-am trimis să seceraţi acolo unde nu aţi trudit. Alţii au trudit şi voi aţi intrat peste munca lor.”
[39] Din cetatea aceea a samaritenilor, mulţi au crezut în El, datorită cuvântului femeii care a dat mărturie: „Mi-a spus toate lucrurile pe care le-am făcut!”
[40] Astfel, când samaritenii au venit la El, stăruiau să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile.
[41] Mult mai mulţi au crezut datorită cuvântului său
[42] şi îi spuneau femeii: „Acum nu mai credem pentru cuvintele tale, ci pentru că noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii.”
[43] Iar după cele două zile a plecat de acolo în Galileea.
[44] Iisus însuşi a dat mărturie că un profet nu este preţuit în ţara sa.
[45] Aşadar, când a ajuns în Galileea, galileenii l-au primit fiindcă văzuseră tot ceea ce făcuse în Ierusalim la sărbătoare, fiindcă şi ei fuseseră la sărbătoare.
[46] A venit iar în Cana Galileii, unde prefăcuse apa în vin. Şi în Capernaum era un funcţionar imperial al cărui fiu era bolnav.
[47] Acesta, auzind că Iisus vine din Iudeea în Galileea, s-a dus la El şi îl ruga să coboare să îi vindece fiul, căci trăgea să moară.
[48] Atunci Iisus i-a zis: „Dacă nu vedeţi semne şi minuni, nu credeţi!”
[49] Iar funcţionarul imperial i-a spus: „Doamne, coboară înainte să-mi moară copilul!”
[50] Iisus i-a spus: „Mergi, fiul tău trăieşte!” Omul a crezut cuvântul pe care i-l spusese Iisus şi a plecat.
[51] Pe când cobora el, i-au ieşit înainte slujitorii săi spunându-i că fiul lui trăieşte.
[52] I-a întrebat, aşadar, la ce oră a început să se simtă mai bine. I-au zis: „Ieri, la ceasul al şaptelea, l-a lăsat febra.”
[53] Atunci tatăl şi-a dat seama că era tocmai ceasul în care Iisus îi spusese: „Fiul tău trăieşte” şi au crezut în Iisus, el şi toată casa lui.
[54] Acesta este cel de-al doilea semn pe care l-a făcut Iisus când a venit din Iudeea în Galileea.