[1] În prima zi după sâmbătă Maria Magdalena a mers în zori, când era încă întuneric, şi a văzut piatra luată de pe mormânt.
[2] A alergat deci şi s-a dus la Simon Petru şi la celălalt ucenic, pe care îl iubea Iisus, şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus.”
[3] Petru a ieşit cu celălalt ucenic şi s-au dus la mormânt.
[4] Alergau amândoi, dar celălalt ucenic a alergat înainte, mai repede decât Petru, şi a ajuns cel dintâi la mormânt.
[5] Şi când s-a aplecat a văzut giulgiurile pe jos, dar nu a intrat.
[6] În urma lui a sosit şi Simon Petru şi a intrat în mormânt şi s-a uitat la giulgiurile puse jos.
[7] Linţoliul care fusese pe capul lui Iisus nu era pus împreună cu giulgiurile, ci deoparte, înfăşurat într-un loc.
[8] Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese cel dintâi la mormânt. Şi a văzut şi a crezut.
[9] Pentru că nu ştiau încă Scriptura, că El trebuia să învie din morţi.
[10] Ucenicii au plecat apoi acasă.
[11] Iar Maria stătea afară lângă mormânt şi plângea. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.
[12] Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, aşezaţi unul la cap şi celălalt la picioare, unde fusese aşezat trupul lui Iisus.
[13] Ei i-au spus: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde l-au pus.”
[14] Zicând acestea, s-a întors şi l-a văzut pe Iisus stând. Dar nu ştia că este Iisus.
[15] Iisus i-a zis: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Ea, crezând că este grădinarul, i-a spus: „Domnule, dacă tu l-ai dus de aici, spune-mi unde l-ai pus şi îl voi lua”
[16] Iisus i-a zis: „Maria!” Ea l-a recunoscut şi i-a zis în evreieşte: „Rabbuni!”, care înseamnă: „Învăţătorule!”
[17] Iisus i-a zis: „Nu mă ţine, căci încă nu m-am suit la Tatăl meu. Dar mergi la fraţii mei şi spune-le: Mă sui la Tatăl meu şi la Tatăl vostru, la Dumnezeul meu şi Dumnezeul vostru.”
[18] Maria Magdalena a venit să le vestească ucenicilor: „L-am văzut pe Domnul şi mi-a spus aceasta.”
[19] Când s-a făcut seară în ziua aceea, întâia după sâmbătă, uşile erau încuiate acolo unde erau ucenicii, de frica iudeilor, Iisus a venit, a stat în mijloc şi le-a zis: „Pace vouă!”
[20] Şi spunând aceasta, le-a arătat mâinile şi coasta. Ucenicii s-au bucurat când l-au văzut pe Domnul.
[21] Le-a zis iarăşi: „Pace vouă! Aşa cum m-a trimis pe mine Tatăl, şi Eu vă trimit pe voi.”
[22] Şi, spunând acestea, a suflat peste ei şi le-a zis: „Luaţi Duh Sfânt!
[23] Cei cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar cei cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”
[24] Dar Toma, zis Geamănul, unul dintre cei doisprezece, nu era cu ei când a venit Iisus.
[25] Aşadar ceilalţi ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!” Însă el le-a spus: „Dacă nu voi vedea urma cuielor în mâinile lui şi nu-mi voi pune mâna în coasta lui, nu voi crede!”
[26] După opt zile ucenicii lui erau iarăşi înăuntru, iar Toma era împreună cu ei. Iisus a venit, deşi uşile erau încuiate, a stat în mijloc şi a zis: „Pace vouă!”
[27] Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul aici şi vezi-mi mâinile şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta mea şi nu fi necredincios, ci credincios.”
[28] Toma i-a răspuns şi a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
[29] Iisus i-a spus: „Ai crezut pentru că m-ai văzut. Fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!”
[30] Şi multe alte semne a făcut Iisus în viaţa ucenicilor, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
[31] Dar acestea au fost scrise ca să credeţi că Iisus este Hristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele lui.