[1] După acestea, a fost o sărbătoare a iudeilor şi Iisus a urcat la Ierusalim.
[2] La Ierusalim, lângă Poarta Oilor, este o scăldătoare numită în evreieşte Betesda, care are cinci pridvoare.
[3] În ele zăceau o mulţime de bolnavi: orbi, şchiopi, paralizaţi.
[5] Şi era acolo un om bolnav de treizeci şi opt de ani.
[6] Iisus, văzându-l că zace şi ştiind că era bolnav de multă vreme, i-a spus: „Vrei să te însănătoşeşti?”
[7] Cel bolnav i-a răspuns: „Doamne, nu am pe nimeni să mă arunce în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să ajung eu, altcineva coboară înaintea mea.”
[8] Iisus i-a spus: „Ridică-te, ia-ţi patul şi umblă!”
[9] Şi îndată omul s-a însănătoşit, şi-a luat patul şi început să umble. Dar acea zi era o zi sâmbătă.
[10] Aşadar iudeii i-au spus celui care fusese vindecat: „Este sâmbătă, deci nu îţi este îngăduit să-ţi cari patul.”
[11] El le-a răspuns: „Cel care m-a însănătoşit, acela mi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă!”
[12] L-au întrebat: „Cine este omul care ţi-a spus: Ia-ţi patul şi umblă?”
[13] Însă cel vindecat nu ştia cine este, pentru că Iisus nu era de găsit, fiind multă lume în acel loc.
[14] După acestea, Iisus l-a găsit în Templu şi i-a spus: „Iată, acum te-ai făcut bine. Să nu mai păcătuieşti, ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău.”
[15] Omul a plecat şi le-a dat de ştire iudeilor că Iisus era cel care îl vindecase.
[16] Din această cauză iudeii îl urmăreau pe Iisus, fiindcă făcea aceste lucruri sâmbăta.
[17] Dar Iisus le-a răspuns: „Tatăl meu lucrează până acum, şi lucrez şi Eu.”
[18] Pentru aceasta iudeii căutau şi mai mult să-l omoare, fiindcă nu numai că încălca ziua sâmbetei, dar îl şi numea pe Dumnezeu Tatăl său, făcându-se pe sine egal cu Dumnezeu.
[19] Aşadar Iisus a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun, Fiul nu poate să facă nimic de la sine, ci doar ce îl vede pe Tatăl făcând: fiindcă lucrurile pe care le face El, şi Fiul le face la fel.
[20] Căci Tatăl îl iubeşte pe Fiul şi îi arată tot ce face şi-i va arăta lucrări şi mai mari decât acestea, aşa încât să vă uimiţi.
[21] Căci după cum Tatăl îi învie pe cei morţi şi le dă viaţă, la fel şi Fiul dă viaţă cui vrea.
[22] Fiindcă Tatăl nu judecă pe nimeni, ci i-a dat Fiului întreaga judecată,
[23] ca toţi să-l cinstească pe Fiul după cum îl cinstesc pe Tatăl. Cine nu îl cinsteşte pe Fiul, nu îl cinsteşte nici pe Tatăl care l-a trimis.
[24] Adevărat, adevărat vă spun că acela care îmi ascultă cuvântul şi crede în Cel care m-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.
[25] Adevărat, adevărat vă spun că vine ceasul şi acum a venit, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, iar cei care-l vor auzi, vor trăi.
[26] Căci după cum Tatăl are viaţă în sine însuşi, la fel i-a dat şi Fiului să aibă viaţă în sine însuşi.
[27] Şi i-a dat puterea să judece, pentru că este Fiul Omului.
[28] Nu vă miraţi de aceasta, fiindcă vine ceasul în care toţi cei din morminte îi vor auzi glasul
[29] şi cei care au făcut fapte bune vor ieşi la înviere pentru viaţă, iar cei care au săvârşit răul vor ieşi la înviere pentru judecată.
[30] Eu nu pot să fac nimic de la mine însumi: după cum aud, aşa judec, iar judecata mea este dreaptă, fiindcă Eu nu caut voia mea, ci voia Celui ce m-a trimis.
[31] Dacă Eu dau mărturie pentru mine, mărturia mea nu este adevărată.
[32] Altul este Cel care dă mărturie pentru mine şi ştiu că mărturia pe care o dă pentru mine este adevărată.
[33] Voi aţi trimis la Ioan, iar el a dat mărturie pentru adevăr.
[34] Dar Eu nu primesc mărturie de la un om, ci spun acestea ca să vă mântuiţi.
[35] Ioan era făclia ce arde şi luminează, iar voi aţi vrut să vă bucuraţi o vreme de lumina lui.
[36] Dar Eu am o mărturie mai mare decât cea a lui Ioan: lucrările pe care mi le-a dat Tatăl să le împlinesc, aceste lucrări dau mărturie pentru mine că Tatăl m-a trimis.
[37] Tatăl care m-a trimis, El a dat mărturie pentru mine. Voi nici nu i-aţi auzit niciodată glasul, nici chipul nu i l-aţi văzut,
[38] iar cuvântul lui nu rămâne în voi, fiindcă nu-l credeţi pe Acela pe care l-a trimis.
[39] Cercetaţi Scripturile, fiindcă socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică: dar şi acestea dau mărturie pentru mine
[40] şi nu vreţi să veniţi la mine ca să aveţi viaţă.
[41] Nu primesc slavă de la oameni,
[42] dar vă cunosc: nu aveţi în voi iubirea lui Dumnezeu.
[43] Eu am venit în numele Tatălui meu şi nu mă primiţi. Dacă cineva ar veni în numele lui însuşi, pe el l-aţi primi.
[44] Cum puteţi crede voi, care vă daţi slavă unii altora, dar nu căutaţi slava care vine de la unicul Dumnezeu?
[45] Să nu credeţi că Eu vă voi învinui înaintea Tatălui. Are cine să vă învinuiască: Moise, în care v-aţi pus nădejdea.
[46] Căci dacă l-aţi fi crezut pe Moise, m-aţi fi crezut şi pe mine, fiindcă el a scris despre mine.
[47] Dar dacă nu credeţi ce a scris el, cum veţi crede cuvintele mele?”