[1] În vremea aceasta, Saul răspândea ameninţări şi moarte împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot
[2] şi i-a cerut scrisori pentru sinagogile din Damasc, aşa încât pe oricine va găsi că aparţine Căii, fie bărbaţi fie femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.
[3] În timpul călătoriei, pe când se apropia de Damasc, deodată a strălucit în jurul lui o lumină din cer;
[4] a căzut la pământ şi a auzit o voce care i-a zis „Saule, Saule, de ce mă persecuţi?”
[5] El i-a răspuns „Cine eşti tu, Doamne?” iar Domnul i-a spus „Eu sunt Iisus pe care îl persecuţi.
[6] Acum ridică-te şi intră în cetate şi ţi se va spune acolo ce trebuie să faci!”
[7] Bărbaţii care călătoreau împreună cu el au rămas muţi de uimire, pentru că auzeau vocea, dar nu vedeau pe nimeni.
[8] Saul s-a ridicat de la pământ şi şi-a deschis ochii, dar nu putea să vadă nimic. Atunci, ducându-l de mână, au mers cu el până în Damasc.
[9] Timp de trei zile n-a văzut, n-a mâncat, nici n-a băut nimic.
[10] În Damasc era un credincios pe nume Anania şi Domnul i-a vorbit într-o viziune: „Anania!”, iar el i-a răspuns: „Iată-mă, Doamne!”
[11] Domnul i-a spus: „Ridică-te şi mergi pe strada numită Dreaptă şi caută în casa lui Iuda pe Saul din Tars. Iată, el se roagă
[12] şi, într-o viziune, a văzut pe cineva numit Anania care a intrat şi şi-a pus mâinile peste el ca să vadă din nou.”
[13] Anania a răspuns: „Doamne, am auzit de la mulţi despre omul acesta, cât rău le-a făcut sfinţilor din Ierusalim.
[14] Şi aici are putere de la marii preoţi să îi lege pe toţi cei care cheamă Numele tău.”
[15] Dar Domnul i-a zis „Du-te, căci el este cel pe care l-am ales să vestească Numele meu în faţa neamurilor, împăraţilor şi fiilor lui Israel.
[16] Eu am să-i arăt tot ce trebuie să sufere pentru Numele meu.”
[17] Anania a plecat şi a intrat în casă, şi-a pus mâinile peste Saul şi i-a zis: „Frate Saul, Domnul m-a trimis, Iisus cel care ţi s-a arătat pe drum, ca să vezi iarăşi şi să te umpli de Duhul Sfânt.”
[18] Imediat de pe ochii lui au căzut un fel de solzi şi a văzut din nou. Apoi s-a ridicat şi a fost botezat.
[19] Pe urmă a mâncat ceva şi a prins putere. Saul a mai rămas câteva zile în Damasc cu ucenicii.
[20] Imediat a început să-l vestească pe Iisus în sinagogi şi să arate că El este Fiul lui Dumnezeu.
[21] Toţi cei ce-l auzeau erau uimiţi şi ziceau: „Nu este el cel care îi ucidea în Ierusalim pe cei ce chemau Numele acesta? Şi nu a venit el aici ca să îi ducă legaţi la marii preoţi?”
[22] Dar Saul devenea tot mai puternic în duh şi îi punea în încurcătură pe iudeii care locuiau în Damasc, dovedindu-le că Iisus este Mesia.
[23] Atunci, după ce au trecut câteva zile iudeii s-au sfătuit să-l omoare.
[24] Saul însă a aflat despre planul lor. Porţile cetăţii erau păzite zi şi noapte ca să-l omoare, dar
[25] credincioşii l-au luat noaptea şi l-au dat jos peste zid, într-un coş.
[26] Când a ajuns în Ierusalim, Saul a încercat să se apropie de ucenicii Domnului, dar toţi se temeau şi nu-l credeau că a devenit şi el ucenic.
[27] Atunci Barnaba l-a luat şi l-a adus înaintea apostolilor şi le-a istorisit cum l-a văzut pe Domnul pe când călătorea şi cum i-a vorbit Domnul şi cum a predicat cu îndrăzneală în Damasc în numele lui Iisus.
[28] Şi a început să meargă împreună cu ei în Ierusalim şi în afara Ierusalimului, predicând cu îndrăzneală în numele Domnului.
[29] Vorbea şi îi înfrunta pe iudeii elenişti, iar ei încercau să-l omoare.
[30] Când au aflat fraţii lucrul acesta, l-au adus în Cezareea şi l-au trimis la Tars.
[31] Biserica trăia în pace în toată Iudeea, Galileea şi Samaria, se întărea şi vieţuia în teamă de Domnul şi, cu ajutorul Duhului Sfânt, creştea.
[32] Petru, pe când îi vizita pe toţi sfinţii, s-a dus şi la cei ce locuiau în cetatea Lida.
[33] Acolo a găsit un om numit Enea care era paralizat la pat de opt ani.
[34] Petru i-a zis: „Enea, Iisus Hristos te vindecă, ridică-te şi strânge-ţi patul!” iar el s-a ridicat îndată.
[35] Toţi cei din Lida şi din Saron l-au văzut şi s-au întors la Domnul.
[36] În Iope locuia o ucenică pe nume Tabita, care înseamnă Gazelă. Femeia aceasta făcea multe fapte bune şi era foarte milostivă.
[37] Tocmai în vremea aceea s-a îmbolnăvit şi a murit. Atunci oamenii au spălat-o şi au pus-o în camera de sus.
[38] Lida este aproape de Iope, iar când ucenicii au auzit că Petru era acolo, au trimis doi bărbaţi să-l roage: „Vino repede la noi!”
[39] Petru s-a ridicat şi a plecat cu ei. Când a ajuns, l-au condus în camera de sus şi toate văduvele l-au înconjurat plângând şi arătându-i cămăşile şi hainele pe care le ţesea Tabita împreună cu ele, când trăia.
[40] El i-a scos pe toţi afară şi a îngenuncheat. S-a rugat, s-a întors spre trupul ei şi i-a zis: „Tabita, ridică-te!” iar ea şi-a deschis ochii şi, văzându-l pe Petru, s-a ridicat în capul oaselor.
[41] El i-a dat mâna, a ridicat-o în picioare şi i-a chemat pe toţi sfinţii şi pe văduve şi le-a dat-o înapoi vie.
[42] Vestea s-a răspândit pretutindeni în Iope şi mulţi au crezut în Domnul.
[43] Petru a mai rămas o bună bucată de vreme în Iope şi a locuit la un tăbăcar numit Simon.