[1] Apostolii şi fraţii care erau în Iudeea au auzit că şi neamurile au primit cuvântul lui Dumnezeu,
[2] iar când Petru s-a dus la Ierusalim, credincioşii dintre iudei au început să-l mustre:
[3] „Ai intrat în casa unor oameni necircumcişi şi ai stat cu ei la masă...”
[4] Atunci Petru a început să le explice totul, de la început până la sfârşit:
[5] „Eram în cetatea Iope şi mă rugam când am văzut într-o viziune, în extaz, că se cobora un vas ca o faţă de masă mare, ţinută din patru colţuri, care a venit din ceruri şi s-a aşezat în faţa mea.
[6] M-am uitat în el şi am văzut toate animalele de pe pământ, sălbăticiuni, târâtoare şi păsările cerului.
[7] Am auzit un glas care mi-a zis: Petre, scoală-te, taie şi mănâncă!
[8] Eu am spus: Nu, Doamne, căci niciodată n-am pus în gură ceva spurcat sau necurat!
[9] Dar glasul din cer mi-a zis a doua oară: Să nu numeşti necurat ce a curăţit Dumnezeu.
[10] Viziunea s-a repetat întocmai de trei ori, apoi totul a fost ridicat din nou la cer.
[11] Şi iată, că îndată trei oameni stăteau în faţa casei unde locuiam: erau cei ce fuseseră trimişi după mine din Cezareea.
[12] Duhul Sfânt mi-a spus să merg cu ei fără grijă. M-am dus, aşadar, şi cu mine au venit şi aceşti şase fraţi şi am intrat în casa omului.
[13] El ne-a povestit cum a văzut şi el un înger în casă, care, stând în picioare, i-a zis: Trimite la Iope ca să vină Simon, zis Petru.
[14] El îţi va spune cuvintele prin care tu şi toţi cei din casa ta veţi fi mântuiţi.
[15] Şi tocmai când începusem să vorbesc, s-a coborât Duhul Sfânt peste ei, aşa cum a venit şi peste noi la început.
[16] Atunci mi-am adus aminte de cuvântul Domnului, care zicea: Ioan a botezat cu apă, voi însă veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt.
[17] Dacă Dumnezeu le-a dat şi lor acelaşi dar ca şi nouă, celor care am crezut în Domnul Iisus Hristos, cine eram eu şi ce putere aveam să mă împotrivesc lui Dumnezeu?”
[18] Când l-au auzit, toţi s-au liniştit şi l-au slăvit pe Dumnezeu, zicând: „Aşadar, Dumnezeu le-a dat şi neamurilor pocăinţa ca să aibă viaţa!”
[19] Cei ce fuseseră risipiţi din cauza persecuţiei începute după moartea lui Ştefan au ajuns până în Fenicia şi Cipru şi Antiohia şi nu vesteau cuvântul decât iudeilor.
[20] Au fost şi unii dintre ei însă oameni din Cipru şi Cirena, care au mers în Antiohia şi au vorbit şi grecilor, vestindu-l pe Domnul Iisus.
[21] Mâna Domnului era cu ei şi mulţi dintre ei au crezut şi s-au întors la Domnul.
[22] Vestea aceasta a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim care l-a trimis pe Barnaba să meargă până în Antiohia.
[23] El a ajuns acolo şi când a văzut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat şi i-a încurajat pe toţi să rămână credincioşi Domnului, cu inimă hotărâtă,
[24] fiindcă Barnaba era un om bun, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă. Şi mulţi oameni s-au alipit de Domnul.
[25] Apoi Barnaba s-a dus în Tars, să-l caute pe Saul.
[26] Şi, după ce l-a găsit, l-a adus în Antiohia. Au stat acolo un an întreg adunându-se împreună cu Biserica şi învăţând mulţimi mari de oameni. Şi în Antiohia ucenicii au fost numiţi pentru prima oară creştini.
[27] În zilele acelea au venit la Ierusalim nişte profeţi din Antiohia.
[28] Unul dintre ei, pe nume Agab, s-a ridicat şi a vestit prin Duhul Sfânt că va veni o foamete mare în tot imperiul, ceea ce s-a şi întâmplat în timpul împăratului Claudiu.
[29] Ucenicii au hotărât ca toţi, fiecare după mijloacele lui, să slujească fraţilor trimiţându-le un ajutor celor ce locuiau în Iudeea.
[30] Şi aşa au şi făcut: au trimis darurile prezbiterilor din Iudeea prin Barnaba şi Saul.