[1] Unii, veniţi din Iudeea, începuseră să-i înveţe pe fraţi că: „dacă nu vă circumcideţi după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi”.
[2] A apărut, astfel, o împotrivire puternică, o dispută foarte aprinsă între ei şi Pavel şi Barnaba, şi s-a hotărât ca aceştia din urmă şi alţi câţiva împreună cu ei să meargă la apostolii şi la prezbiterii din Ierusalim în legătură cu neînţelegerea de mai sus.
[3] Au trecut prin Fenicia şi Samaria, trimişi fiind de Biserică, şi au povestit în amănunt întoarcerea neamurilor, făcând o mare bucurie tuturor fraţilor.
[4] Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de prezbiteri şi au vestit cele făcute de Dumnezeu cu ei.
[5] S-au ridicat însă unii din partida fariseilor, care deveniseră credincioşi, şi au zis că toţi trebuie să fie circumcişi, primind poruncă să ţină Legea lui Moise.
[6] S-au adunat atunci apostolii şi prezbiterii ca să vadă ce este cu învăţătura aceasta.
[7] După ce au discutat îndelung, s-a ridicat Petru şi le-a zis: „Fraţilor, ştiţi că de la început Dumnezeu a ales ca prin gura mea să audă neamurile cuvântul Evangheliei şi să creadă;
[8] şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, le-a dat mărturie dăruindu-le Duhul Sfânt, cum ni l-a dăruit şi nouă.
[9] N-a făcut nici o deosebire între noi şi ei, ci le-a curăţit inimile prin credinţă.
[10] Acum, dar, pentru ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe gâtul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
[11] Căci credem că ne mântuim prin harul Domnului Iisus, ca şi ei.”
[12] Toată mulţimea a tăcut atunci şi au început să-i asculte pe Barnaba şi Pavel care le istoriseau semnele şi minunile pe care le-a făcut Dumnezeu prin ei între neamuri.
[13] După ce au încheiat, Iacov a răspuns şi a zis „Fraţilor, ascultaţi-mă!
[14] Simeon a istorisit cum Dumnezeu a căutat mai întâi să-şi ia un popor pentru Numele său, dintre neamuri.
[15] Şi cu acest lucru se potrivesc cuvintele profeţilor, după cum stă scris:
[16] După acestea, mă voi întoarce şi voi ridica din nou cortul căzut al lui David, ruinele lui le voi rezidi şi îl voi îndrepta iarăşi
[17] ca să-l caute pe Domnul şi restul oamenilor şi toate popoarele peste care s-a chemat Numele meu, zice Domnul care face cunoscute aceste lucruri
[18] din veşnicie.
[19] De aceea, socotesc că nu trebuie să mai adăugăm greutăţi peste cei care se întorc la Dumnezeu dintre neamuri,
[20] ci să le scriem doar să se ferească de pângărirea cu idoli, de desfrânare, de animalele sugrumate şi de sânge.
[21] Căci Moise îşi are, din vechime, în toate cetăţile, vestitorii lui, fiind citit în sinagogi în fiecare zi de sâmbătă.”
[22] Atunci apostolii şi prezbiterii, împreună cu toată Biserica, au hotărât să aleagă dintre ei nişte bărbaţi pe care să-i trimită la Antiohia cu Pavel şi Barnaba, anume pe Iuda, numit Barsaba, şi pe Sila, doi bărbaţi de vază între fraţi.
[23] Prin ei au scris astfel: „Apostolii şi prezbiterii, fraţii voştri, către fraţii care sunt dintre neamuri, în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, pace!
[24] Auzind că unii dintre noi, fără porunca noastră, au venit şi v-au tulburat cu învăţături, necăjindu-vă sufletele,
[25] am hotărât, toţi într-un gând, să alegem şi să trimitem la voi doi bărbaţi împreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
[26] oameni care şi-au riscat vieţile pentru numele Domnului Iisus Hristos.
[27] Astfel, i-am trimis pe Iuda şi pe Sila care vă vor vesti şi ei, prin viu grai, aceste lucruri.
[28] Ni s-a părut drept Duhului Sfânt şi nouă, să nu vi se mai pună nici o greutate afară de ce este neapărat necesar:
[29] feriţi-vă de jertfele aduse idolilor, de sânge şi de animale sugrumate, şi de desfrânare; dacă vă veţi păzi de toate acestea, bine veţi face! Fiţi sănătoşi!”
[30] Cei doi trimişi au mers la Antiohia şi adunând mulţimea, le-au înmânat epistola.
[31] Când au citit-o, toţi s-au bucurat de această încurajare.
[32] Iuda şi Sila, fiind ei înşişi profeţi, i-au îndemnat pe fraţi prin multe sfaturi şi i-au întărit.
[33] După ce au stat acolo un timp, au fost trimişi cu pace de către fraţi înapoi la apostoli.
[35] Pavel şi Barnaba au rămas în Antiohia învăţând şi vestind împreună cu mulţi alţii cuvântul Domnului.
[36] După câteva zile, Pavel i-a spus lui Barnaba: „Să ne întoarcem şi să-i vizităm pe fraţii din fiecare cetate în care am vestit cuvântul Domnului, ca să vedem cum sunt.”
[37] Barnaba dorea să-l ia cu ei şi pe Ioan, numit Marcu.
[38] Pavel a insistat să nu-l mai ia împreună cu ei pe cel care îi părăsise în Pamfilia şi nu mersese cu ei în lucrare.
[39] S-a iscat, astfel, între ei o mare neînţelegere, încât până la urmă s-au despărţit unul de celălalt: Barnaba l-a luat pe Marcu şi s-au îmbarcat spre Cipru,
[40] iar Pavel l-a ales pe Sila şi a plecat încredinţat în harul Domnului de către fraţi,
[41] străbătând Siria şi Cilicia şi încurajând Bisericile.