[1] În Biserica din Antiohia erau câţiva profeţi şi învăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Lucius din Cirena, Manaen – care crescuse împreună cu tetrarhul Irod – şi Saul.
[2] Pe când slujeau ei Domnului şi posteau, Duhul Sfânt le-a zis: „Alegeţi-mi pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”
[3] Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus mâinile peste ei şi i-au lăsat să plece.
[4] Trimişi de Duhul Sfânt, cei doi au coborât în Seleucia şi de acolo s-au îmbarcat spre Cipru.
[5] Au ajuns în Salamina şi au vestit cuvântul lui Dumnezeu în sinagogile iudeilor, avându-l şi pe Ioan ca ajutor.
[6] Apoi au străbătut toată insula până la Pafos şi acolo s-au întâlnit cu un iudeu pe nume Bar-Iisus care era vrăjitor şi profet mincinos.
[7] El ajunsese unul din apropiaţii proconsulului Sergius Paulus care era un om înţelept. Proconsulul i-a invitat pe Barnaba şi pe Saul, căci dorea să asculte cuvântul lui Dumnezeu.
[8] Dar Elima, vrăjitorul, căci aşa se traduce numele lui, le stătea împotrivă şi dorea să-l abată pe proconsul de la credinţă.
[9] Atunci, Saul, care se numea şi Pavel, plin de Duhul Sfânt, l-a privit ţintă pe Elima
[10] şi i-a zis: „Tu, om plin de toată viclenia şi de toată înşelăciunea, fiu al diavolului, duşman al dreptăţii de orice fel, oare nu vei înceta niciodată să strâmbi căile drepte ale lui Dumnezeu?
[11] Mâna Domnului este acum împotriva ta. Vei orbi şi nu vei mai vedea soarele pentru o vreme!” Îndată a căzut peste el o ceaţă groasă şi întuneric şi căuta în jur să-l ducă cineva de mână.
[12] Când a văzut proconsulul ce s-a întâmplat, a crezut şi a rămas uimit de învăţătura Domnului.
[13] Pavel şi tovarăşii lui au părăsit cetatea Pafos cu corabia şi au mers în Perga, o cetate din Pamfilia. Aici Ioan s-a despărţit de ei şi s-a întors în Ierusalim.
[14] Ceilalţi au plecat din Perga şi au ajuns în Antiohia Pisidiei. Sâmbătă au intrat în sinagogă şi s-au aşezat.
[15] După citirea Legii şi a Profeţilor, conducătorii sinagogii au trimis să-i roage: „Fraţilor, dacă aveţi vreun cuvânt de încurajare pentru popor, vorbiţi!”
[16] Pavel s-a ridicat, a făcut semn cu mâna şi a spus: „Ascultaţi, israeliţi şi voi, cei temători de Dumnezeu!
[17] Dumnezeul poporului Israel i-a ales pe părinţii noştri şi a făcut din ei un popor mare pe când trăiau ca străini pe pământul Egiptului şi i-a scos cu mână puternică de acolo
[18] şi timp de patruzeci de ani i-a răbdat în pustie.
[19] Apoi a nimicit şapte neamuri în ţara Canaanului şi le-a dat lor pământul acestora drept moştenire,
[20] timp de aproape patru sute cincizeci de ani. Apoi le-a dat judecători până la profetul Samuel.
[21] Atunci ei au cerut un rege şi Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chiş, din seminţia lui Beniamin, care i-a condus patruzeci de ani.
[22] După ce l-a înlăturat pe Saul, Dumnezeu l-a ridicat pe David ca rege şi a dat mărturie despre el: L-am găsit pe David, fiul lui Iesei, un om după inima mea, care va face toată voia mea.
[23] Dintre urmaşii lui, Dumnezeu i-a adus lui Israel un mântuitor, aşa cum făgăduise, pe Iisus,
[24] iar înainte de venirea lui, Ioan a vestit întregului popor Israel botezul pocăinţei.
[25] Când Ioan şi-a împlinit menirea, le-a spus: Cine credeţi că sunt eu? Nu eu sunt Acela ci iată, vine după mine Cel a cărui încălţăminte nu sunt vrednic să o dezleg.
[26] Fraţilor, fii din neamul lui Avraam, şi voi, ceilalţi, care vă temeţi de Dumnezeu, nouă ne-a fost trimis cuvântul mântuirii acesteia.
[27] Locuitorii Ierusalimului şi conducătorii lor, nu l-au cunoscut şi l-au condamnat, împlinind astfel cuvintele profeţilor care sunt citite în fiecare sâmbătă,
[28] şi i-au cerut lui Pilat să fie ucis, deşi nu au găsit nici o vină de moarte.
[29] Şi când au împlinit toate cele scrise despre El, l-au coborât de pe cruce şi l-au aşezat în mormânt.
[30] Dar Dumnezeu l-a înviat din morţi!
[31] El s-a arătat mai multe zile celor care veniseră cu El din Galileea în Ierusalim, care acum sunt şi ei martorii lui, înaintea întregului popor.
[32] Şi noi vă vestim făgăduinţa făcută părinţilor noştri,
[33] pe care Dumnezeu a împlinit-o faţă de noi, copiii lor, când l-a înviat pe Iisus, aşa cum stă scris în psalmul al doilea: Tu eşti Fiul meu Eu astăzi te-am născut.
[34] Iar că Dumnezeu l-a înviat din morţi ca să nu mai moară, a spus astfel: Vă voi da în dar făgăduinţele sfinte făcute lui David, lucrurile vrednice de credinţă.
[35] De aceea zice şi în alt loc: Nu vei lăsa pe Sfântul tău să vadă putrezirea.
[36] Cât despre David, el a slujit după voia lui Dumnezeu în generaţia sa şi a murit, a fost aşezat lângă părinţii săi şi a cunoscut putrezirea.
[37] Dar Acela pe care Dumnezeu l-a înviat nu a cunoscut putrezirea!
[38] Fraţilor, să ştiţi că prin El vi se vesteşte iertarea tuturor păcatelor de care prin Legea lui Moise nu aţi putut fi îndreptăţiţi.
[39] În El, oricine crede este îndreptăţit!
[40] Vedeţi însă să nu vină peste voi ce s-a spus prin profeţi:
[41] Priviţi, dispreţuitorilor, uimiţi-vă şi pieriţi, căci voi face în zilele voastre un lucru, un lucru pe care nu-l veţi crede nici dacă vi l-ar istorisi cineva.”
[42] Când au ieşit ei din sinagogă, l-au rugat să spună şi sâmbăta următoare aceste cuvinte.
[43] După ce s-au despărţit de adunare, mulţi iudei şi prozeliţi temători de Dumnezeu i-au urmat pe Pavel şi pe Barnaba care au continuat să le vorbească şi să îi convingă să rămână în harul lui Dumnezeu.
[44] Sâmbăta următoare s-a adunat aproape toată cetatea să audă cuvântul lui Dumnezeu.
[45] Când iudeii au văzut mulţimile, s-au umplut de invidie şi vorbeau împotriva celor spuse de Pavel, ocărându-l.
[46] Plini de îndrăzneală, Pavel şi Barnaba le-au răspuns: „Vouă trebuia să vă vestim mai întâi cuvântul lui Dumnezeu dar, pentru că îl respingeţi şi vă arătaţi singuri nevrednici de viaţa veşnică, iată, ne întoarcem spre neamuri.
[47] Căci aşa ne porunceşte Domnul: Te-am pus să fii lumină pentru neamuri, spre mântuirea lor, până la marginea pământului.”
[48] Când au auzit neamurile, s-au bucurat şi au început să slăvească cuvântul lui Dumnezeu. Şi au crezut toţi cei rânduiţi pentru viaţa veşnică.
[49] Iar cuvântul lui Dumnezeu se răspândea peste tot.
[50] Dar iudeii le-au întărâtat împotriva lor pe femeile evlavioase şi de cinste şi pe conducătorii cetăţii şi i-au îndemnat să-i persecute pe Pavel şi pe Barnaba şi să-i izgonească din cetăţile lor.
[51] Ei şi-au scuturat praful de pe picioare împotriva acestora şi au plecat în Iconia.
[52] În vremea acesta, ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sfânt.