[1] Astfel, la trei zile după ce a ajuns în provincie, Festus a urcat din Cezareea la Ierusalim.
[2] Marii preoţi şi iudeii de seamă au venit înaintea lui să-l acuze pe Pavel şi l-au rugat
[3] să le facă o favoare şi să-l trimită la Ierusalim; ei însă puneau la cale un complot ca să-l ucidă pe drum.
[4] Dar Festus le-a răspuns că Pavel este păzit în Cezareea şi el însuşi va trebui să plece acolo, cât de curând.
[5] „Cei mai de vază dintre voi”, le-a zis el, „să coboare şi, dacă este ceva nelalocul lui cu acest om, să-l acuze!”
[6] Festus a mai stat la ei vreo opt sau zece zile, apoi a coborât la Cezareea, iar în ziua următoare s-a aşezat pe scaunul de judecător şi a poruncit să fie adus Pavel.
[7] Când a sosit, iudeii care coborâseră din Ierusalim l-au înconjurat aducându-i multe învinuiri grele, pe care nu le puteau dovedi.
[8] Pavel s-a apărat: „Eu n-am păcătuit nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului!”
[9] Festus însă, dorind să le facă iudeilor o favoare, i-a răspuns lui Pavel: „Vrei să urci la Ierusalim şi să fii judecat acolo, înaintea mea, cu privire la lucrurile acestea?”
[10] Pavel, atunci, i-a zis: „Eu vreau să stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului, acolo trebuie să fiu judecat. Nu le-am greşit cu nimic iudeilor aşa cum bine ştii şi tu.
[11] Iar dacă am greşit şi am făcut ceva vrednic de moarte, nu mi-e teamă să mor; dar, dacă nu este adevărată nici una din acuzaţiile lor, nimeni nu mă poate preda lor. Fac apel la Cezar!”
[12] După ce Festus s-a consultat cu sfetnicii săi, i-a răspuns: „Ai făcut apel la Cezar, înaintea Cezarului vei merge!”
[13] După câteva zile, regele Agripa şi Berenice au sosit în Cezareea ca să îl salute pe Festus.
[14] După ce au petrecut multe zile acolo, Festus i-a prezentat regelui lucrurile privitoare la Pavel şi i-a zis: „Omul acesta a fost lăsat de Felix în lanţuri
[15] şi când am fost în Ierusalim s-au înfăţişat marii preoţi şi bătrânii iudeilor cerându-mi să-l condamn.
[16] Le-am răspuns că romanii n-au obiceiul să predea pe cineva înainte ca acuzatul să-şi întâlnească acuzatorii şi să se apere cu privire la învinuiri.
[17] S-au adunat aici, aşadar, şi fără amânare, m-am aşezat pe scaunul de judecător şi am poruncit să fie adus acest om.
[18] Acuzatorii s-au strâns în jurul lui, dar nu i-au adus nici o învinuire gravă, cum m-aş fi aşteptat.
[19] Aveau împotriva lui doar nişte pricini legate de credinţele neamului lor şi de un oarecare Iisus, care a murit, dar despre care Pavel spune că trăieşte.
[20] Nefiind bine lămurit despre pricinile acestea, l-am întrebat dacă nu ar vrea să meargă la Ierusalim să fie judecat acolo în legătură cu ele.
[21] Însă, dacă Pavel a făcut apel la Cezar, ca să fie păzit şi dus la Împărat pentru judecată, am poruncit să fie pus sub pază până îl voi trimite Cezarului.”
[22] Atunci Agripa i-a spus lui Festus: „Aş vrea să-l ascult şi eu pe omul acesta.” Festus i-a răspuns: „Îl vei auzi chiar mâine.”
[23] Astfel, a doua zi, au venit Agripa şi Berenice, cu mare fast, şi au intrat în sala de judecată împreună cu comandanţii şi bărbaţii de frunte ai cetăţii, iar Festus a poruncit să fie adus Pavel.
[24] Festus a spus: „Rege Agripa şi voi toţi, bărbaţi adunaţi aici de faţă, priviţi-l pe acela pentru care toată mulţimea iudeilor m-a implorat şi aici şi în Ierusalim strigând că un astfel de om nu merită să trăiască!
[25] Pentru că eu însumi nu am găsit că ar fi făcut ceva vrednic de moarte şi pentru că el însuşi a cerut să meargă înaintea Împăratului, am hotărât să-l trimit.
[26] Dar, pentru că nu am ce să scriu Împăratului meu, cu limpezime, l-am adus înaintea voastră şi, mai cu seamă, înaintea ta, rege Agripa, ca în urma judecăţii voastre să am ce să scriu.
[27] Căci eu aşa cred, că ar fi lipsit de noimă, să îi trimit un întemniţat fără să arăt şi ce acuzaţii i se aduc.”