[1] Într-o zi, Petru şi Ioan se urcau la Templu pentru rugăciunea de la ceasul al nouălea.
[2] Şi un bărbat olog din naştere, pe care-l aduceau şi-l puneau în fiecare zi la poarta Templului numită Poarta Frumoasă, cerea de pomană de la cei ce intrau în Templu.
[3] Văzându-i pe Petru şi Ioan că erau gata să intre în Templu, el le-a cerut să-i dea ceva de pomană.
[4] Petru, privind spre el împreună cu Ioan, i-a zis: „Uită-te la noi!”
[5] El îi privea atent şi aştepta să primească ceva de la ei.
[6] Atunci Petru i-a spus: „Argint şi aur n-am, dar ce am îţi dau: în numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, ridică-te şi umblă!”
[7] Şi apucându-l de mâna dreaptă, l-a ridicat şi imediat picioarele şi genunchii i s-au întărit.
[8] Dintr-o săritură a fost în picioare şi mergea. Şi a intrat cu ei în Templu, umblând şi sărind şi lăudându-l pe Dumnezeu.
[9] Tot poporul l-a văzut că umbla şi îl lăuda pe Dumnezeu;
[10] şi-au seama că el era cel ce stătea şi cerşea lângă Poarta Frumoasă a Templului şi s-au umplut de uimire şi erau uluiţi pentru ce i se întâmplase.
[11] Cum el era nedespărţit de Petru şi de Ioan, tot poporul s-a adunat în jurul lor, uimit, lângă Poarta numită „a lui Solomon”.
[12] Văzându-i, Petru s-a adresat poporului: „Israeliţi, de ce vă miraţi de lucrul acesta şi ne priviţi ca şi cum prin puterea şi evlavia noastră l-am făcut pe acest om să umble?
[13] Dumnezeul lui Avraam şi al lui Isaac şi al lui Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, l-a slăvit pe Fiul său Iisus pe care voi l-aţi dat în mâinile lui Pilat şi v-aţi lepădat de El, pe când el voia să-l elibereze.
[14] Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Drept şi aţi cerut să vi se elibereze un ucigaş,
[15] l-aţi omorât pe Stăpânul vieţii – pe Cel pe care Dumnezeu l-a înviat din morţi – iar noi suntem martorii lui.
[16] Prin credinţa în Numele lui, omul acesta pe care îl vedeţi şi-l ştiţi a fost întărit de Numele lui; credinţa, care vine prin El, i-a întregit trupul, înaintea voastră a tuturor.
[17] Ştiu acum, fraţilor, că din neştiinţă aţi făcut aşa, voi şi conducătorii voştri.
[18] Însă Dumnezeu, în felul acesta, a împlinit cele pe care le-a vestit mai dinainte prin gura tuturor profeţilor, că Unsul său va pătimi.
[19] Pocăiţi-vă, aşadar, şi întoarceţi-vă ca să vi se şteargă păcatele,
[20] ca să vină vremuri de mângâiere de la Domnul şi să-l trimită pe Cel Uns, Cel hotărât mai dinainte pentru voi, pe Iisus,
[21] Cel pe care cerul trebuie să-l primească până la vremurile reaşezării tuturor celor grăite de Dumnezeu prin gura sfinţilor lui profeţi din vechime.
[22] Moise a spus: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica un profet dintre fraţii voştri, unul ca mine. De El să ascultaţi în tot ce vă va spune.
[23] Şi de va fi cineva care să nu-l asculte pe profetul acela, va fi nimicit din popor.
[24] La fel au vorbit şi toţi profeţii care au urmat de la Samuel încoace şi au vestit zilele acestea.
[25] Voi sunteţi fiii profeţilor şi ai legământului pe care l-a încheiat Dumnezeu cu părinţii voştri, când i-a spus lui Avraam: În sămânţa ta vor fi binecuvântate toate neamurile pământului.
[26] Vouă vi l-a trimis Dumnezeu mai întâi pe Fiul său, înviindu-l din morţi, ca să vă binecuvânteze şi fiecare să se întoarcă de la răutatea sa.”