[1] Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui,
[2] Şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii.
[3] Eu nu pot să fac de la Mine nimic; precum aud, judec; dar judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut la voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.
[4] Dacă mărturisesc Eu despre mine însumi, mărturia Mea nu este adevărată.
[5] Altul mărturiseşte despre Mine; şi ştiu că adevărată este mărturia pe care o mărturiseşte despre Mine.
[6] Voi aţi trimis la Ioan, şi el a mărturisit adevărul.
[7] Dar Eu nu de la om iau mărturia, ci spun aceasta ca să vă mântuiţi.
[8] Acela (Ioan) era făclia care arde şi luminează, şi voi aţi voit să vă veseliţi o clipă în lumina lui.
[9] Iar Eu am mărturie mai mare decât a lui Ioan; căci lucrurile pe care Mi le-a dat Tatăl ca să le săvârşesc, lucrurile acestea pe care le fac Eu, mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis.
[10] Şi Tatăl care M-a trimis, Acela a mărturisit despre Mine. Nici glasul Lui nu l-aţi văzut vreodată, nici faţa Lui nu aţi văzut-o;
[11] Şi cuvântul Lui nu sălăşluieşte în voi, pentru că voi nu credeţi în Cel pe care l-a trimis Acela.
[12] Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.
[13] Şi nu voiţi să veniţi la Mine, ca să aveţi viaţă!
[14] Slavă de la oameni nu primesc;
[15] Dar v-am cunoscut că n-aveţi în voi dragostea lui Dumnezeu.
[16] Eu am venit în numele Tatălui Meu şi voi nu Mă primiţi; dacă va veni altul în numele său, pe acela îl veţi primi.
[17] Cum puteţi voi să credeţi, când primiţi slavă unii de la alţii şi slava care vine de la unicul Dumnezeu nu o căutaţi?
[18] Să nu socotiţi că Eu vă voi învinui la Tatăl; cel ce vă învinuieşte este Moise, în care voi aţi nădăjduit.
[19] Că dacă aţi fi crezut lui Moise, aţi fi crezut şi Mie, căci despre Mine a scris acela.
[20] Iar dacă celor scrise de el nu credeţi, cum veţi crede în cuvintele Mele?
[21] După acestea, Iisus S-a dus dincolo de marea Galileii, în părţile Tiberiadei.
[22] Şi a mers după El mulţime multă, pentru că vedeau minunile pe care le făcea cu cei bolnavi.
[23] Şi S-a suit Iisus în munte şi a şezut acolo cu ucenicii Săi.
[24] Şi era aproape Paştile, sărbătoarea iudeilor.
[25] Deci ridicându-Şi Iisus ochii şi văzând că mulţime multă vine către El, a zis către Filip: De unde vom cumpăra pâine, ca să mănânce aceştia?
[26] Iar aceasta o zicea ca să-l încerce, că El ştia ce avea să facă.
[27] Şi Filip i-a răspuns: Pâini de două sute de dinari nu le vor ajunge, ca să ia fiecare câte puţin.
[28] Şi a zis Lui unul din ucenici, Andrei, fratele lui Simon Petru:
[29] Este aici un băiat care are cinci pâini de orz şi doi peşti. Dar ce sunt acestea la atâţia?
[30] Şi a zis Iisus: Faceţi pe oameni să se aşeze. Şi era iarbă multă în acel loc. Deci au şezut bărbaţii în număr ca la cinci mii.
[31] Şi Iisus a luat pâinile şi, mulţumind, a dat ucenicilor, iar ucenicii celor ce şedeau; asemenea şi din peşti, cât au voit.
[32] Iar după ce s-au săturat, a zis ucenicilor Săi: adunaţi fărâmiturile ce au rămas, ca să nu se piardă ceva.
[33] Deci au adunat şi au umplut douăsprezece coşuri de fărâmituri, care au rămas de la cei ce au mâncat din cele cinci pâini de orz.
[34] Iar oamenii văzând minunea pe care a făcut-o, ziceau: Acesta este într-adevăr Proorocul, Care va să vină în lume.
[35] Cunoscând deci Iisus că au să vină şi să-L ia cu sila, ca să-L facă rege, S-a dus iarăşi în munte, El singur.
[36] Şi când s-a făcut seră, ucenicii Lui s-au coborât la mare.
[37] Şi intrând în corabie, mergeau spre Capernaum, dincolo de mare. Şi s-a făcut întuneric şi Iisus încă nu venise la ei,
[38] Şi suflând vânt mare, marea se întărâta.
[39] După ce au vâslit deci ca la douăzeci şi cinci sau treizeci de stadii, au văzut pe Iisus umblând pe apă şi apropiindu-Se de corabie, ei s-au înfricoşat.
[40] Iar El le-a zis: Eu sunt; nu vă temeţi!
[41] Deci voiau să-L ia în corabie, şi îndată corabia a sosit la ţărmul la care mergeau.
[42] A doua zi, mulţimea, care sta de cealaltă parte a mării, a văzut că nu era acolo decât numai o corabie mai mică şi că Iisus nu intrase în corabie împreună cu ucenicii Săi, ci plecaseră numai ucenicii Lui.
[43] Şi alte corăbii mai mic au venit din Tiberiada în apropiere de locul unde ei mâncaseră pâinea, după ce Domnul mulţumise.
[44] Deci, când a văzut mulţimea că Iisus nu este acolo, nici ucenicii Lui, au intrat şi ei în corăbiile cele mici şi au venit în Capernaum, căutându-L pe Iisus.
[45] Şi găsindu-L dincolo de mare, I-au zis: Învăţătorule, când ai venit aici?
[46] Iisus le-a răspuns şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Mă căutaţi nu pentru că aţi văzut minuni, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat.
[47] Lucraţi nu pentru mâncarea cea pieritoare, ci pentru mâncarea ce rămâne spre viaţa veşnică şi pe care o va da vouă Fiul Omului, căci pe El L-a pecetluit Dumnezeu-Tatăl.
[48] Deci au zis către El: Ce să facem, ca să săvârşim lucrările lui Dumnezeu?
[49] Iisus a răspuns şi le-a zis: Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu, ca să credeţi în Acela pe Care El L-a trimis.
[50] Deci I-au zis: Dar ce minune faci Tu, ca să vedem şi să credem în Tine? Ce lucrezi?
[51] " Părinţii noştri au mâncat mană în pustie, precum este scris: ""Pâine din cer le-a dat lor să mănânce"".
[52] " Deci Iisus le-a zis: Adevărat, adevărat zic vouă: Nu Moise v-a dat pâinea cea din cer; ci Tatăl Meu vă dă din cer pâinea cea adevărată.
[53] Căci pâinea lui Dumnezeu este cea care se coboară din cer şi care dă viaţă lumii.