[1] Şi L-a întrebat un dregător, zicând: Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?
[2] Iar Iisus i-a zis: Pentru ce Mă numeşti bun? Nimeni nu este bun, decât unul Dumnezeu.
[3] Ştii poruncile: Să nu săvârşeşti adulter, să nu ucizi, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta.
[4] Iar el a zis: Toate acestea le-am păzit din tinereţile mele.
[5] Auzind Iisus i-a zis: Încă una îţi lipseşte: Vinde toate câte ai şi le împarte săracilor şi vei avea comoară în ceruri; şi vino de urmează Mie.
[6] Iar el, auzind acestea, s-a întristat, căci era foarte bogat.
[7] Şi văzându-l întristat, Iisus a zis: Cât de greu vor intra cei ce au averi în împărăţia lui Dumnezeu!
[8] Că mai lesne este a trece cămila prin urechile acului decât să intre bogatul în împărăţia lui Dumnezeu.
[9] Zis-au cei ce ascultau: Şi cine poate să se mântuiască?
[10] Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu.
[11] Iar Petru a zis: Iată, noi, lăsând toate ale noastre, am urmat Ţie.
[12] Şi El le-a zis: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru împărăţia lui Dumnezeu,
[13] Şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică.
[14] Şi luând la Sine pe cei doisprezece, a zis către ei: Iată ne suim la Ierusalim şi se vor împlini toate cele scrise prin prooroci despre Fiul Omului.
[15] Căci va fi dat păgânilor şi va fi batjocorit şi va fi ocărât şi scuipat.
[16] Şi, după ce Îl vor biciui, Îl vor ucide; iar a treia zi va învia.
[17] Şi ei n-au înţeles nimic din acestea, căci cuvântul acesta era ascuns pentru ei şi nu înţelegeau cele spuse.
[18] Şi când S-a apropiat Iisus de Ierihon, un orb şedea lângă drum, cerşind.
[19] Şi, auzind el mulţimea care trecea, întreba ce e aceasta.
[20] Şi i-au spus că trece Iisus Nazarineanul.
[21] Şi el a strigat, zicând: Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!
[22] Şi cei care mergeau înainte îl certau ca să tacă, iar el cu mult mai mult striga: Fiule al lui David, fie-Ţi milă de mine!
[23] Şi oprindu-Se, Iisus a poruncit să-l aducă la El; şi apropiindu-se, l-a întrebat:
[24] Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!
[25] Şi Iisus i-a zis: Vezi! Credinţa ta te-a mântuit.
[26] Şi îndată a văzut şi mergea după El, slăvind pe Dumnezeu. Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu.
[27] Şi intrând, trecea prin Ierihon.
[28] Şi iată un bărbat, cu numele Zaheu, şi acesta era mai-marele vameşilor şi era bogat.
[29] Şi căuta să vadă cine este Iisus, dar nu putea de mulţime, pentru că era mic de statură.
[30] Şi alergând el înainte, s-a suit într-un sicomor, ca să-L vadă, căci pe acolo avea să treacă.
[31] Şi când a sosit la locul acela, Iisus, privind în sus, a zis către el: Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi în casa ta trebuie să rămân.
[32] Şi a coborât degrabă şi L-a primit, bucurându-se.
[33] Şi văzând, toţi murmurau, zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos.
[34] Iar Zaheu, stând, a zis către Domnul: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, întorc împătrit.
[35] Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, căci şi acesta este fiu al lui Avraam.
[36] Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut.
[37] Şi ascultând ei acestea, Iisus, adăugând, le-a spus o pildă, fiindcă El era aproape de Ierusalim, iar ei credeau că împărăţia lui Dumnezeu se va arăta îndată.
[38] Deci a zis: Un om de neam mare s-a dus într-o ţară îndepărtată, ca să-şi ia domnie şi să se întoarcă.
[39] Şi chemând zece slugi ale sale, le-a dat zece mine şi a zis către ele: Neguţătoriţi cu ele până ce voi veni!
[40] Dar cetăţenii lui îl urau şi au trimis solie în urma lui, zicând: Nu voim ca acesta să domnească peste noi.
[41] Şi când s-a întors el, după ce luase domnia, a zis să fie chemate slugile acelea, cărora le dăduse banii, ca să ştie cine ce a neguţătorit.
[42] Şi a venit cea dintâi, zicând: Doamne, mina ta a adus câştig zece mine.
[43] Şi i-a zis stăpânul: Bine slugă bună, fiindcă întru puţin ai fost credincioasă, să ai stăpânire peste zece cetăţi.
[44] Şi a venit a doua, zicând: Mina ta, stăpâne, a mai adus cinci mine.
[45] Iar el a zis şi acesteia: Să ai şi tu stăpânire peste cinci cetăţi.
[46] A venit şi cealaltă, zicând: Doamne, iată mina ta, pe care am păstrat-o într-un ştergar,
[47] Că mă temeam de tine, pentru că eşti om aspru: iei ce nu ai pus şi seceri ce n-ai semănat.
[48] Zis-a lui stăpânul: Din cuvintele tale te voi judeca, slugă vicleană. Ai ştiut că sunt om aspru: iau ce nu am pus şi secer ce nu am semănat;
[49] Pentru ce deci n-ai dat banul meu schimbătorilor de bani? Şi eu, venind, l-aş fi luat cu dobândă.
[50] Şi a zis celor ce stăteau de faţă: Luaţi de la el mina şi daţi-o celui ce are zece mine.
[51] Şi ei au zis lui: Doamne, acela are zece mine.
[52] Zic vouă: Că oricui are i se va da, iar de la cel ce nu are şi ceea ce are i se va lua.
[53] Iar pe acei vrăjmaşi ai mei, care n-au voit să domnesc peste ei, aduceţi-i aici şi tăiaţi-i în faţa mea.
[54] Şi zicând acestea, mergea înainte, suindu-Se la Ierusalim.
[55] Iar când S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, către muntele care se zice Muntele Măslinilor, a trimis pe doi dintre ucenici,
[56] Zicând: Mergeţi în satul dinaintea voastră şi, intrând în el, veţi găsi un mânz legat pe care nimeni dintre oameni n-a şezut vreodată. Şi, dezlegându-l, aduceţi-l.
[57] Şi dacă vă va întreba cineva: Pentru ce-l dezlegaţi?, veţi zice aşa: Pentru că Domnul are trebuinţă de el.
[58] Şi, plecând, cei trimişi au găsit precum le-a spus.
[59] Pe când aceştia dezlegau mânzul, au zis stăpânii lui către ei: De ce dezlegaţi mânzul?