[1] Şi L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, ştim că vorbeşti şi înveţi drept şi nu cauţi la faţa omului, ci cu adevărat înveţi calea lui Dumnezeu:
[2] Se cuvine ca noi să dăm dajdie Cezarului sau nu?
[3] Dar Iisus, cunoscând vicleşugul lor, a zis către ei: De ce Mă ispitiţi?
[4] Arătaţi-mi un dinar. Al cui chip şi scriere are pe el? Iar ei au zis: Ale Cezarului.
[5] Şi El a zis către ei: Aşadar, daţi cele ce sunt ale Cezarului, Cezarului şi cele ce sunt ale lui Dumnezeu, lui Dumnezeu.
[6] Şi nu L-au putut prinde în cuvânt înaintea poporului şi, mirându-se de cuvântul Lui, au tăcut.
[7] Şi apropiindu-se unii dintre saducheii care zic că nu este înviere, L-au întrebat:
[8] Zicând: Învăţătorule, Moise a scris pentru noi: Dacă moare fratele cuiva, având femeie, şi el n-a avut copii, să ia fratele lui pe femeie şi să ridice urmaş fratelui său.
[9] Erau deci şapte fraţi. Şi cel dintâi, luându-şi femeie, a murit fără de copii.
[10] Şi a luat-o al doilea, şi a murit şi el fără copii.
[11] A luat-o şi al treilea; şi tot aşa toţi şapte n-au lăsat copii şi au murit.
[12] La urmă a murit şi femeia.
[13] Deci femeia, la înviere, a căruia dintre ei va fi soţie, căci toţi şapte au avut-o de soţie?
[14] Şi le-a zis lor Iisus: Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită;
[15] Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela şi învierea cea din morţi, nici nu se însoară, nici nu se mărită.
[16] Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii şi sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.
[17] Iar că morţii înviază a arătat chiar Moise la rug, când numeşte Domn pe Dumnezeul lui Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov.
[18] Dumnezeu deci nu este Dumnezeu al morţilor, ci al viilor, căci toţi trăiesc în El.
[19] Iar unii dintre cărturari, răspunzând, au zis: Învăţătorule, bine ai zis.
[20] Şi nu mai cutezau să-L întrebe nimic.
[21] Iar El i-a întrebat: Cum se zice, dar, că Hristos este Fiul lui David?
[22] " Căci însuşi David spune în Cartea Psalmilor: ""Zis-a Domnul Domnului meu: Şezi de-a dreapta Mea,
[23] "" Până ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut picioarelor Tale"".
[24] " Deci David Îl numeşte Domn; şi cum este fiu al lui?
[25] Şi ascultând tot poporul, a zis ucenicilor:
[26] Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, care iubesc plecăciunile în pieţe şi scaunele cele dintâi în sinagogi şi locurile cele dintâi la ospeţe,
[27] Mâncând casele văduvelor şi de ochii lumii rugându-se îndelung; aceştia vor lua mai mare osândă.
[28] Şi privind, a văzut pe cei bogaţi, aruncând darurile lor în vistieria templului.
[29] Şi a văzut şi pe o văduvă săracă, aruncând acolo doi bani.
[30] Şi a zis: Adevărat vă spun că această văduvă săracă a aruncat mai mult decât toţi.
[31] Căci toţi aceştia din prisosul lor au aruncat la daruri, aceasta însă din sărăcia ei a aruncat tot ce avea pentru viaţă.
[32] Iar unii vorbind despre templu că este împodobit cu pietre frumoase şi cu podoabe, El a zis:
[33] Vor veni zile când, din cele ce vedeţi, nu va rămâne piatră peste piatră care să nu se risipească.
[34] Şi ei L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, când oare, vor fi acestea? Şi care este semnul când au să fie acestea?
[35] Iar El a zis: Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.