[1] Şi ei au zis: Ce ne mai trebuie mărturii, căci noi înşine am auzit din gura Lui?
[2] Şi sculându-se toată mulţimea acestora, L-au dus înaintea lui Pilat.
[3] Şi au început să-L pârască, zicând: Pe Acesta L-am găsit răzvrătind neamul nostru şi împiedicând să dăm dajdie Cezarului şi zicând că El este Hristos rege.
[4] Iar Pilat L-a întrebat, zicând: Tu eşti regele iudeilor? Iar El, răspunzând, a zis: Tu zici.
[5] Şi Pilat a zis către arhierei şi către mulţimi: Nu găsesc nici o vină în Omul acesta.
[6] Dar ei stăruiau, zicând că întărâtă poporul, învăţând prin toată Iudeea, începând din Galileea până aici.
[7] Şi Pilat auzind, a întrebat dacă omul este galileian.
[8] Şi aflând că este sub stăpânirea lui Irod, l-a trimis la Irod, care era şi el în Ierusalim în acele zile.
[9] Iar Irod, văzând pe Iisus, s-a bucurat foarte, că de multă vreme dorea să-L cunoască pentru că auzise despre El, şi nădăjduia să vadă vreo minune săvârşită de El.
[10] Şi L-a întrebat Irod multe lucruri, dar El nu i-a răspuns nimic.
[11] Şi arhiereii şi cărturarii erau de faţă, învinuindu-L foarte tare.
[12] Iar Irod, împreună cu ostaşii săi, batjocorindu-L şi luându-L în râs, L-a îmbrăcat cu o haină strălucitoare şi L-a trimis iarăşi la Pilat.
[13] Şi în ziua aceea, Irod şi Pilat s-au făcut prieteni unul cu altul, căci mai înainte erau în duşmănie între ei.
[14] Iar Pilat, chemând arhiereii şi căpeteniile şi poporul,
[15] A zis către ei: Aţi adus la mine pe Omul acesta, ca pe un răzvrătitor al poporului; dar iată eu, cercetându-L în faţa voastră, nici o vină n-am găsit în acest Om, din cele ce aduceţi împotriva Lui.
[16] Şi nici Irod n-a găsit, căci L-a trimis iarăşi la noi. Şi iată, El n-a săvârşit nimic vrednic de moarte.
[17] Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
[18] Şi trebuia, la praznic, să le elibereze un vinovat.
[19] Dar ei, cu toţii, au strigat, zicând: Ia-L pe Acesta şi eliberează-ne pe Baraba,
[20] Care era aruncat în temniţă pentru o răscoală făcută în cetate şi pentru omor.
[21] Şi iarăşi le-a vorbit Pilat, voind să le elibereze pe Iisus.
[22] Dar ei strigau, zicând: Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!
[23] Iar el a zis a treia oară către ei: Ce rău a săvârşit Acesta? Nici o vină de moarte nu am aflat întru El. Deci, pedepsindu-L, Îl voi elibera.
[24] Dar ei stăruiau, cerând cu strigăte mari ca El să fie răstignit, şi strigătele lor au biruit.
[25] Deci Pilat a hotărât să se împlinească cererea lor.
[26] Şi le-a eliberat pe cel aruncat în temniţă pentru răscoală şi ucidere, pe care îl cereau ei, iar pe Iisus L-a dat în voia lor.
[27] Şi pe când Îl duceau, oprind pe un oarecare Simon Cirineul, care venea din ţarină, i-au pus crucea, ca s-o ducă în urma lui Iisus.
[28] Iar după El venea mulţime multă de popor şi de femei, care se băteau în piept şi Îl plângeau.
[29] Şi întorcându-Se către ele, Iisus le-a zis: Fiice ale Ierusalimului, nu Mă plângeţi pe Mine, ci pe voi plângeţi-vă şi pe copiii voştri.
[30] Căci iată, vin zile în care vor zice: Fericite sunt cele sterpe şi pântecele care n-au născut şi sânii care n-au alăptat!
[31] Atunci vor începe să spună munţilor: Cădeţi peste noi; şi dealurilor: Acoperiţi-ne.
[32] Căci dacă fac acestea cu lemnul verde, cu cel uscat ce va fi?
[33] Şi erau duşi şi alţii, doi făcători de rele, ca să-i omoare împreună cu El.
[34] Şi când au ajuns la locul ce se cheamă al Căpăţânii, L-au răstignit acolo pe El şi pe făcătorii de rele, unul de-a dreapta şi unul de-a stânga.
[35] Iar Iisus zicea: Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac. Şi împărţind hainele Lui, au aruncat sorţi.
[36] Şi sta poporul privind, iar căpeteniile îşi băteau joc de El, zicând: Pe alţii i-a mântuit; să Se mântuiască şi pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu.
[37] Şi Îl luau în râs şi ostaşii care se apropiau, aducându-I oţet.
[38] Şi zicând: Dacă Tu eşti regele iudeilor, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi!
[39] Şi deasupra Lui era scris cu litere greceşti, latineşti şi evreieşti: Acesta este regele iudeilor.
[40] Iar unul dintre făcătorii de rele răstigniţi, Îl hulea zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine Însuţi şi pe noi.
[41] Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în aceeaşi osândă?
[42] Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă n-a făcut nici un rău.
[43] Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăţia Ta.