[1] Deoarece mulţi s-au încercat să alcătuiască o istorisire despre faptele deplin adeverite între noi,
[2] Aşa cum ni le-au lăsat cei ce le-au văzut de la început şi au fost slujitori ai Cuvântului,
[3] Am găsit şi eu cu cale, preaputernice Teofile, după ce am urmărit toate cu de-amănuntul de la început, să ţi le scriu pe rând,
[4] Ca să te încredinţezi despre temenicia învăţăturii pe care ai primit-o.
[5] Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta.
[6] Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului.
[7] Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.
[8] Şi pe când Zaharia slujea înaintea lui Dumnezeu, în rândul săptămânii sale,
[9] A ieşit la sorţi, după obiceiul preoţiei, să tămâieze intrând în templul Domnului.
[10] Iar toată mulţimea poporului, în ceasul tămâierii, era afară şi se ruga.
[11] Şi i s-a arătat îngerul Domnului, stând de-a dreapta altarului tămâierii.
[12] Şi văzându-l, Zaharia s-a tulburat şi frică a căzut peste el.
[13] Iar îngerul a zis către el: Nu te teme, Zaharia, pentru că rugăciunea ta a fost ascultată şi Elisabeta, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-l vei numi Ioan.
[14] Şi bucurie şi veselie vei avea şi, de naşterea lui, mulţi se vor bucura.
[15] Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt.
[16] Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor.
[17] Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
[18] Şi a zis Zaharia către înger: După ce voi cunoaşte aceasta? Căci eu sunt bătrân şi femeia mea înaintată în zilele ei.
[19] Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea.
[20] Şi iată vei fi mut şi nu vei putea să vorbeşti până în ziua când vor fi acestea, pentru că n-ai crezut în cuvintele mele, care se vor împlini la timpul lor.
[21] Şi poporul aştepta pe Zaharia şi se mira că întârzie în templu.
[22] Şi ieşind, nu putea să vorbească. Şi ei au înţeles că a văzut vedenie în templu; şi el le făcea semne şi a rămas mut.
[23] Şi când s-au împlinit zilele slujirii lui la templu, s-a dus la casa sa.
[24] Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând:
[25] Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea.
[26] Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
[27] Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
[28] Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.
[29] Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta?
[30] Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu.
[31] Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus.
[32] Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său.
[33] Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit.
[34] Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat?
[35] Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.
[36] Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă.
[37] Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă.
[38] Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea.
[39] Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda.
[40] Şi a intrat în casa lui Zaharia şi a salutat pe Elisabeta.
[41] Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
[42] Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău.
[43] Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine Maica Domnului meu?
[44] Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
[45] Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
[46] Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
[47] Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
[48] Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
[49] Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui.
[50] Şi mila Lui în neam şi în neam spre cei ce se tem de El.
[51] Făcut-a tărie cu braţul Său, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.
[52] Coborât-a pe cei puternici de pe tronuri şi a înălţat pe cei smeriţi,
[53] Pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară deşerţi.
[54] A sprijinit pe Israel, slujitorul Său, ca să-Şi aducă aminte de mila Sa,
[55] Precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui, în veac.
[56] Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.
[57] Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu.
[58] Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.
[59] Iar când a fost în ziua a opta, au venit să taie împrejur pruncul şi-l numeau Zaharia, după numele tatălui său.
[60] Şi răspunzând, mama lui a zis: Nu! Ci se va chema Ioan.
[61] Şi au zis către ea: Nimeni din rudenia ta nu se cheamă cu numele acesta.
[62] Şi au făcut semn tatălui său cum ar vrea el să fie numit.
[63] Şi cerând o tăbliţă, el a scris, zicând: Ioan este numele lui. Şi toţi s-au mirat.
[64] Şi îndată i s-a deschis gura şi limba şi vorbea, binecuvântând pe Dumnezeu.
[65] Şi frica i-a cuprins pe toţi care locuiau împrejurul lor; şi în tot ţinutul muntos al Iudeii s-au vestit toate aceste cuvinte.
[66] Şi toţi care le auzeau le puneau la inimă, zicând: Ce va fi, oare, acest copil? Căci mâna Domnului era cu el.
[67] Şi Zaharia, tatăl lui, s-a umplut de Duh Sfânt şi a proorocit, zicând:
[68] Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său;
[69] Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său,
[70] Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac;
[71] Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi.
[72] Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt;
[73] De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru,
[74] Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică,
[75] Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre.
[76] Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui,
[77] Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor,
[78] Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus,
[79] Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.
[80] Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.