[1] În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea.
[2] Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria.
[3] Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa.
[4] Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David.
[5] Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată.
[6] Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască,
[7] Şi a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei.
[8] Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
[9] Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare.
[10] Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul.
[11] Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David.
[12] Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle.
[13] Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând:
[14] Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!
[15] Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut.
[16] Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle.
[17] Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil.
[18] Şi toţi câţi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori.
[19] Iar Maria păstra toate aceste cuvinte, punându-le în inima sa.
[20] Şi s-au întors păstorii, slăvind şi lăudând pe Dumnezeu, pentru toate câte auziseră şi văzuseră precum li se spusese.
[21] Şi când s-au împlinit opt zile, ca să-L taie împrejur, I-au pus numele Iisus, cum a fost numit de înger, mai înainte de a se zămisli în pântece.
[22] Şi când s-au împlinit zilele curăţirii lor, după legea lui Moise, L-au adus pe Prunc la Ierusalim, ca să-L pună înaintea Domnului.
[23] Precum este scris în Legea Domnului, că orice întâi-născut de parte bărbătească să fie închinat Domnului.
[24] Şi să dea jertfă, precum s-a zis în Legea Domnului, o pereche de turturele sau doi pui de porumbel.
[25] Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui.
[26] Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
[27] Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii,
[28] El L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis:
[29] Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace,
[30] Că ochii mei văzură mântuirea Ta,
[31] Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor,
[32] Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău Israel.
[33] Iar Iosif şi mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.
[34] Şi i-a binecuvântat Simeon şi a zis către Maria, mama Lui: Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora din Israel şi ca un semn care va stârni împotriviri.
[35] Şi prin sufletul tău va trece sabie, ca să se descopere gândurile din multe inimi.
[36] Şi era şi Ana proorociţa, fiica lui Fanuel, din seminţia lui Aşer, ajunsă la adânci bătrâneţe şi care trăise cu bărbatul ei şapte ani de la fecioria sa.
[37] Şi ea era văduvă, în vârstă de optzeci şi patru de ani, şi nu se depărta de templu, slujind noaptea şi ziua în post şi în rugăciuni.
[38] Şi venind ea în acel ceas, lăuda pe Dumnezeu şi vorbea despre Prunc tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim.
[39] După ce au săvârşit toate, s-au întors în Galileea, în cetatea lor Nazaret.
[40] Iar Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui.
[41] Şi părinţii Lui, în fiecare an, se duceau de sărbătoarea Paştilor, la Ierusalim.
[42] Iar când a fost El de doisprezece ani, s-au suit la Ierusalim, după obiceiul sărbătorii.
[43] Şi sfârşindu-se zilele, pe când se întorceau ei, Copilul Iisus a rămas în Ierusalim şi părinţii Lui nu ştiau.
[44] Şi socotind că este în ceata călătorilor de drum, au venit cale de o zi, căutându-L printre rude şi printre cunoscuţi.
[45] Şi, negăsindu-L, s-au întors la Ierusalim, căutându-L.
[46] Iar după trei zile L-au aflat în templu, şezând în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi întrebându-i.
[47] Şi toţi care Îl auzeau se minunau de priceperea şi de răspunsurile Lui.
[48] Şi văzându-L, rămaseră uimiţi, iar mama Lui a zis către El: Fiule, de ce ne-ai făcut nouă aşa? Iată, tatăl Tău şi eu Te-am căutat îngrijoraţi.
[49] Şi El a zis către ei: De ce era să Mă căutaţi? Oare, nu ştiaţi că în cele ale Tatălui Meu trebuie să fiu?
[50] Dar ei n-au înţeles cuvântul pe care l-a spus lor.
[51] Şi a coborât cu ei şi a venit în Nazaret şi le era supus. Iar mama Lui păstra în inima ei toate aceste cuvinte.
[52] Şi Iisus sporea cu înţelepciunea şi cu vârsta şi cu harul la Dumnezeu şi la oameni.