[1] Şi ei au istorisit cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.
[2] Şi pe când vorbeau ei acestea, El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă.
[3] Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau că văd duh.
[4] Şi Iisus le-a zis: De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră?
[5] Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am.
[6] Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.
[7] Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare?
[8] Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere.
[9] Şi luând, a mâncat înaintea lor.
[10] Şi le-a zis: Acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi fiind încă împreună cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi.
[11] Atunci le-a deschis mintea ca să priceapă Scripturile.
[12] Şi le-a spus că aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi aşa să învieze din morţi a treia zi.
[13] Şi să se propovăduiască în numele Său pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim.
[14] Voi sunteţi martorii acestora.
[15] Şi iată, Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; voi însă şedeţi în cetate, până ce vă veţi îmbrăca cu putere de sus.
[16] Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat.
[17] Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer.
[18] Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare.
[19] Şi erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin.
[20] La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul.
[21] Acesta era întru început la Dumnezeu.
[22] Toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut.
[23] Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor.
[24] Şi lumina luminează în întuneric şi întunericul nu a cuprins-o.
[25] Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan.
[26] Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el.
[27] Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină.
[28] Cuvântul era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume.
[29] În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut.
[30] Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit.
[31] Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu,
[32] Care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut.
[33] Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr.
[34] Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.
[35] Şi din plinătatea Lui noi toţi am luat, şi har peste har.
[36] Pentru că Legea prin Moise s-a dat, iar harul şi adevărul au venit prin Iisus Hristos.
[37] Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Fiul cel Unul-Născut, Care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
[38] Şi aceasta este mărturia lui Ioan, când au trimis la El iudeii din Ierusalim, preoţi şi leviţi, ca să-l întrebe: Cine eşti tu?
[39] Şi el a mărturisit şi n-a tăgăduit; şi a mărturisit: Nu sunt eu Hristosul.
[40] Şi ei l-au întrebat: Dar cine eşti? Eşti Ilie? Zis-a el: Nu sunt. Eşti tu Proorocul? Şi a răspuns: Nu.
[41] Deci i-au zis: Cine eşti? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce spui tu despre tine însuţi?
[42] " El a zis: Eu sunt glasul celui ce strigă în pustie: ""Îndreptaţi calea Domnului"", precum a zis Isaia proorocul.
[43] " Şi trimişii erau dintre farisei.
[44] Şi l-au întrebat şi i-au zis: De ce botezi deci, dacă tu nu eşti Hristosul, nici Ilie, nici Proorocul?
[45] Ioan le-a răspuns, zicând: Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru Se află Acela pe Care voi nu-L ştiţi,
[46] Cel care vine după mine, Care înainte de mine a fost şi Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei.
[47] Acestea se petreceau în Betabara, dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.