[1] În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră.
[2] Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt,
[3] au intrat înlăuntru, şi n'au găsit trupul Domnului Isus.
[4] Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s'au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare.
[5] Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis:,,Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu?
[6] Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cînd era încă în Galilea,
[7] cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.``
[8] Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus.
[9] La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.
[10] Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele.
[11] Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau.
[12] Dar Petru s'a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S'a plecat, şi s'a uitat înlăuntru, dar n'a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate.
[13] În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim;
[14] şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase.
[15] Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S'a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei.
[16] Dar ochii lor erau împiedicaţi să -L cunoască.
[17] El le -a zis:,,Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?`` Şi ei s'au oprit, uitîndu-se trişti.
[18] Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I -a zis:,,Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s'a întîmplat în el zilele acestea?`` -
[19] ,,Ce?`` le -a zis El. -Şi ei I-au răspuns:,,Ce s'a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod.
[20] Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?``
[21] Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri.
[22] Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormînt,
[23] nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu.
[24] Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.``
[25] Atunci Isus le -a zis:,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii!
[26] Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?``
[27] Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El.
[28] Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe.
[29] Dar ei au stăruit de El, şi au zis:,,Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.`` Şi a intrat să rămînă cu ei.
[30] Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt -o, şi le -a dat -o.
[31] Atunci li s'au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S'a făcut nevăzut dinaintea lor.
[32] Şi au zis unul către altul:,,Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?``
[33] S'au sculat chiar în ceasul acela, s'au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc,
[34] şi zicînd:,,A înviat Domnul cu adevărat, şi S'a arătat lui Simon.``
[35] Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii.
[36] Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis:,,Pace vouă!``
[37] Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh.
[38] Dar El le -a zis:,,Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă?
[39] Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.``
[40] (Şi după ce a zis aceste vorbe, le -a arătat mînile şi picioarele Sale.)
[41] Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le -a zis:,,Aveţi aici ceva de mîncare?``
[42] I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere.
[43] El le -a luat, şi a mîncat înaintea lor.
[44] Apoi le -a zis:,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.``
[45] Atunci le -a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
[46] Şi le -a zis:,,Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi.
[47] Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim.
[48] Voi sînteţi martori ai acestor lucruri.
[49] Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.``
[50] El i -a dus afară pînă spre Betania. Şi -a ridicat mînile, şi i -a binecuvîntat.
[51] Pe cînd îi binecuvînta, S'a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer.
[52] Dupăce I s'au închinat, ei s'au întors în Ierusalim cu o mare bucurie.
[53] Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin