[1] Curînd după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El;
[2] şi mai erau şi nişte femei, cari fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale; Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci,
[3] Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana, şi multe altele, cari -L ajutau cu ce aveau.
[4] Cînd s'a strîns o gloată mare, şi a venit la El norod din felurite cetăţi, Isus a spus pilda aceasta:
[5] ,,Sămănătorul a ieşit să-şi samene sămînţa. Pe cînd sămăna el, o parte din sămînţă a căzut lîngă drum: a fost călcată în picioare, şi au mîncat -o păsările cerului.
[6] O altă parte a căzut pe stîncă; şi, cum a răsărit, s'a uscat, pentrucă n'avea umezeală.
[7] O altă parte a căzut în mijlocul spinilor: spinii au crescut împreună cu ea şi au înecat -o.
[8] O altă parte a căzut pe pămînt bun, şi a crescut, şi a făcut rod însutit.`` După ce a spus aceste lucruri, Isus a strigat:,,Cine are urechi de auzit, să audă.``
[9] Ucenicii Lui L-au întrebat ce înţeles are pilda aceasta.
[10] El le -a răspuns:,,Vouă v'a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, dar celorlalţi li se vorbeşte în pilde, ca,măcar că văd, să nu vadă, şi măcar că aud, să nu înţeleagă.``
[11] Iată ce înţeles are pilda aceasta:,,Sămînţa, este Cuvîntul lui Dumnezeu.
[12] Cei închipuiţi în sămînţa căzută lîngă drum, sînt ceice aud; apoi vine diavolul şi ia Cuvîntul din inima lor, ca nu cumva să creadă, şi să fie mîntuiţi.
[13] Cei închipuiţi în sămînţa căzută pe stîncă, sînt aceia cari, cînd aud Cuvîntul, îl primesc cu bucurie; dar n'au rădăcină, ci cred pînă la o vreme, iar cînd vine ispita, cad.
[14] Sămînţa, care a căzut între spini, închipuieşte pe aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îşi văd de drum, şi -l lasă să fie înăbuşit de grijile, bogăţiile şi plăcerile vieţii acesteia, şi n'aduc rod care să ajungă la coacere.
[15] Sămînţa, care a căzut pe pămînt bun, sînt aceia cari, după ce au auzit Cuvîntul, îl ţin într'o inimă bună şi curată, şi fac roadă în răbdare.
[16] Nimeni, dupăce a aprins o lumină, n'o acopere cu un vas, nici n'o pune supt pat, ci o pune într'un sfeşnic, pentruca ceice intră, să vadă lumina.
[17] Fiindcă nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nimic tăinuit, care nu va fi cunoscut şi nu va veni la lumină.
[18] Luaţi seama dar la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n'are, i se va lua şi ce i se pare că are.``
[19] Mama şi fraţii lui Isus au venit la El; dar nu puteau să -I vorbească, din pricina norodului.
[20] Cineva I -a spus:,,Mamă-Ta şi fraţii Tăi stau afară, şi vor să Te vadă.``
[21] Dar El, drept răspuns, a zis:,,Mama Mea şi fraţii Mei sînt ceice ascultă Cuvîntul lui Dumnezeu, şi -l împlinesc.``
[22] Într'una din zile, Isus S'a suit într'o corabie împreună cu ucenicii Lui. El le -a zis:,,Haidem să trecem dincolo de lac.`` Şi au plecat.
[23] Pe cînd vîsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s'a stîrnit un aşa vîrtej de vînt, că se umplea corabia cu apă; şi erau în primejdie.
[24] Au venit la El, L-au deşteptat, şi au zis:,,Învăţătorule, Învăţătorule, perim.`` Isus S'a sculat, a certat vîntul şi valurile înfuriate, cari s'au potolit: şi s'a făcut linişte.
[25] Apoi a zis ucenicilor Săi:,,Unde vă este credinţa?`` Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii:,,Cine este acesta de porunceşte chiar şi vînturilor şi apei şi -L ascultă?``
[26] Au venit cu corabia în ţinutul Gherghesenilor, care este în dreptul Galileii.
[27] Cînd a ieşit Isus la ţărm, L -a întîmpinat un om din cetate, stăpînit de mai mulţi draci. De multă vreme nu se îmbrăca în haină, şi nu-şi avea locuinţa într'o casă, ci în morminte.
[28] Cînd a văzut pe Isus, a scos un strigăt ascuţit, a căzut jos înaintea Lui, şi a zis cu glas tare:,,Ce am eu a face cu Tine, Isuse, Fiul Dumnezeului Celui Prea Înalt? Te rog nu mă chinui.``
[29] Căci Isus poruncise duhului necurat să iasă din omul acela, pe care pusese stăpînire de multă vreme; era păzit legat cu cătuşe la mîni şi cu obezi la picioare, dar rupea legăturile, şi era gonit de dracul prin pustii.
[30] Isus l -a întrebat:,,Cum îţi este numele?``,,Legiune,`` a răspuns el; pentrucă intraseră mulţi draci în el.
[31] Şi dracii rugau stăruitor pe Isus să nu le poruncească să se ducă în Adînc.
[32] Acolo pe munte, era o turmă mare de porci, cari păşteau. Şi dracii au rugat pe Isus să le dea voie să intre în ei. El le -a dat voie.
[33] Dracii au ieşit din omul acela, au intrat în porci, şi turma s'a repezit de pe rîpă în lac, şi s'a înecat.
[34] Porcarii, cînd au văzut ce se întîmplase, au fugit şi au dat de veste în cetate şi prin sate.
[35] Oamenii au ieşit să vadă cele întîmplate. Au venit la Isus, şi au găsit pe omul din care ieşiseră dracii, şezînd la picioarele lui Isus, îmbrăcat, şi în toate minţile; şi i -a apucat frica.
[36] Ceice văzuseră cele petrecute, le-au povestit cum fusese vindecat cel stăpînit de draci.
[37] Tot norodul din ţinutul Gherghesenilor a rugat pe Isus să plece dela ei, pentrucă îi apucase o mare frică. Isus S'a suit într'o corabie, şi S'a întors.
[38] Omul din care ieşiseră dracii, Îl ruga să -i dea voie să rămînă cu El. Dar Isus l -a trimes acasă, şi i -a zis:
[39] ,,Întoarce-te acasă, şi povesteşte tot ce ţi -a făcut Dumnezeu.`` El a plecat, şi a vestit prin toată cetatea tot ce -i făcuse Isus.
[40] La întoarcere, Isus a fost primit cu bucurie de mulţime, căci toţi Îl aşteptau.
[41] Şi iată că a venit un om, numit Iair, care era fruntaş al sinagogii. El s'a aruncat la picioarele lui Isus, şi L -a rugat să vină pînă la el acasă;
[42] pentrucă avea o singură copilă de vreo doisprezece ani, care trăgea să moară. Pe drum, Isus era îmbulzit de noroade.
[43] Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sînge; ea îşi cheltuise toată averea cu doftorii, fără s'o fi putut vindeca vreunul.
[44] Ea s'a apropiat pe dinapoi, şi s'a atins de poala hainei lui Isus. Indată, scurgerea de sînge s'a oprit.
[45] Şi Isus a zis:,,Cine s'a atins de Mine?`` Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi ceice erau cu El, au zis:,,Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi:,Cine s'a atins de Mine?``
[46] Dar Isus a răspuns:,,S'a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.``
[47] Femeia, cînd s'a văzut dată de gol, a venit tremurînd, s'a aruncat jos înaintea Lui, şi a spus în faţa întregului norod, din ce pricină se atinsese de El, şi cum fusese vindecată numai decît.
[48] Isus i -a zis:,,Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te -a mîntuit, du-te în pace.``
[49] Pe cînd vorbea El încă, vine unul din casa fruntaşului sinagogii, şi -i spune:,,Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul.``
[50] Dar Isus, cînd a auzit lucrul acesta, a zis fruntaşului sinagogii:,,Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită.``
[51] Cînd a ajuns la casa fruntaşului, n'a lăsat pe nici unul să intre împreună cu El, decît pe Petru, pe Iacov, pe Ioan, pe tatăl şi mama fetei.
[52] Toţi plîngeau şi o boceau. Atunci Isus a zis:,,Nu plîngeţi; fetiţa n'a murit, ci doarme.``
[53] Ei îşi băteau joc de El, căci ştiau că murise.
[54] Dar El, dupăce i -a scos pe toţi afară, a apucat -o de mînă, şi a strigat cu glas tare:,,Fetiţo, scoală-te!``
[55] Şi duhul ei s'a întors în ea, iar fata s'a sculat numaidecît. Isus a poruncit să -i dea să mănînce.
[56] Părinţii ei au rămas uimiţi. Isus le -a poruncit să nu spună numănui cele întîmplate.