Skip to content
Opens in a new window

[1] Dupăce a sfîrşit de rostit toate aceste cuvîntări înaintea norodului, care -L asculta, Isus a intrat în Capernaum.

[2] Un sutaş avea un rob la care ţinea foarte mult, şi care era bolnav pe moarte.

[3] Fiindcă auzise vorbindu-se despre Isus, sutaşul a trimes la El pe nişte bătrîni ai Iudeilor, ca să -L roage să vină să vindece pe robul lui.

[4] Aceştia au venit la Isus, L-au rugat cu tot dinadinsul, şi au zis:,,Face să -i faci acest bine;

[5] căci iubeşte neamul nostru, şi el ne -a zidit sinagoga.``

[6] Isus a plecat cu ei; dar nu era departe de casă, cînd sutaşul a trimes la El pe nişte prieteni să -I spună:,,Doamne, nu Te mai osteni atîta, pentrucă nu sînt vrednic să intri supt acoperemîntul meu.

[7] De aceea nici nu m'am socotit vrednic să vin eu însumi la Tine. Ci, zi o vorbă, şi robul meu va fi tămăduit.

[8] Căci şi eu, care sînt supt stăpînirea altuia, am supt mine ostaşi. Şi zic unuia:,Du-te!` şi se duce; altuia:,Vino!` şi vine; şi robului meu:,Fă cutare lucru!` şi -l face.``

[9] Cînd a auzit Isus aceste vorbe, S'a minunat de sutaş, S'a întors spre norodul, care mergea după El, şi a zis:,,Vă spun că nici chiar în Israel n'am găsit o credinţă atît de mare.``

[10] Cînd s'au întors acasă, trimeşii au găsit sănătos pe robul care fusese bolnav.

[11] În ziua următoare, Isus Se ducea într'o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult.

[12] Cînd S'a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate.

[13] Domnul, cînd a văzut -o, I s'a făcut milă de ea, şi i -a zis:,,Nu plînge!``

[14] Apoi S'a apropiat, şi S'a atins de raclă. Ceice o duceau, s'au oprit. El a zis:,,Tinerelule, scoală-te, îţi spun!``

[15] Mortul a şezut în capul oaselor, şi a început să vorbească. Isus l -a dat înapoi maicii lui.

[16] Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu, şi ziceau:,,Un mare prooroc s'a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.``

[17] Vestea aceasta despre Isus s'a răspîndit în toată Iudea şi prin toate împrejurimile.

[18] Ucenicii lui Ioan au dat de ştire învăţătorului lor despre toate aceste lucruri.

[19] Ioan a chemat pe doi dintre ucenicii săi, şi i -a trimes la Isus să -L întrebe:,,Tu eşti Acela care are să vină, sau să aşteptăm pe altul?``

[20] Aceştia, cînd s'au înfăţişat înaintea lui Isus, I-au zis:,,Ioan Botezătorul ne -a trimes la Tine să Te întrebăm:,Tu eşti Acela care are să vină sau să aşteptăm pe altul?``

[21] Chiar în clipa aceea, Isus a vindecat pe mulţi de boale, de chinuri, de duhuri rele, şi multor orbi le -a dăruit vederea.

[22] Şi, drept răspuns, le -a zis:,,Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce aţi văzut şi auzit: orbii văd, şchiopii umblă, leproşii sînt curăţiţi, surzii aud, morţii înviază, şi săracilor li se propovăduieşte Evanghelia.

[23] Ferice de acela pentru care nu voi fi un prilej de poticnire.``

[24] Dupăce au plecat trimeşii lui Ioan, Isus a început să spună noroadelor despre Ioan:,,Ce aţi ieşit să vedeţi în pustie? O trestie clătinată de vînt?

[25] Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un om îmbrăcat în haine moi? Iată că ceice poartă haine moi şi ceice trăiesc în desfătări, sînt în casele împăraţilor.

[26] Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un prooroc? Da, vă spun, şi mai mult decît un prooroc.

[27] El este acela despre care este scris:,Iată, trimet pe solul Meu înaintea Feţei Tale, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.`

[28] Vă spun că dintre cei născuţi din femei, nu este nici unul mai mare decît Ioan Botezătorul. Totuş, cel mai mic în Împărăţia lui Dumnezeu, este mai mare decît el.

[29] Şi tot norodul care l -a auzit, şi chiar vameşii au dat dreptate lui Dumnezeu, primind botezul lui Ioan;

[30] dar Fariseii şi învăţătorii Legii au zădărnicit planul lui Dumnezeu pentru ei, neprimind botezul lui.

[31] Cu cine voi asemăna dar pe oamenii din neamul acesta? Şi cu cine seamănă ei?

[32] Seamănă cu nişte copii, cari stau în piaţa, şi strigă unii către alţii:,V'am cîntat din fluier, şi n'aţi jucat; v'am cîntat de jale, şi n'aţi plîns.`

[33] În adevăr, a venit Ioan Botezătorul, nici mîncînd pîne, nici bînd vin, şi ziceţi:,Are drac.`

[34] A venit Fiul omului, mîncînd şi bînd, şi ziceţi:,Iată un om mîncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor.`

[35] Totuş Înţelepciunea a fost găsită dreaptă de toţi copiii ei.``

[36] Un Fariseu a rugat pe Isus să mănînce la el. Isus a intrat în casa Fariseului, şi a şezut la masă.

[37] Şi iată că o femeie păcătoasă din cetate a aflat că El era la masă în casa Fariseului: a adus un vas de alabastru cu mir mirositor,

[38] şi stătea înapoi lîngă picioarele lui Isus şi plîngea. Apoi a început să -I stropească picioarele cu lacrămile ei, şi să le şteargă cu părul capului ei; le săruta mult, şi le ungea cu mir.

[39] Cînd a văzut lucrul acesta, Fariseul, care -L poftise, şi -a zis:,,Omul acesta, dacă ar fi un prooroc, ar şti cine şi ce fel de femeie este cea care se atinge de el: că este o păcătoasă.``

[40] Isus a luat cuvîntul, şi i -a zis:,,Simone, am să-ţi spun ceva.`` -,,Spune, Învăţătorule``, I -a răspuns el. -

[41] ,,Un cămătar avea doi datornici: unul îi era dator cu cinci sute de lei, iar celălalt cu cinzeci.

[42] Fiindcă n'aveau cu ce plăti, i -a iertat pe amîndoi. Spune-Mi dar, care din ei îl va iubi mai mult?``

[43] Simon I -a răspuns:,,Socotesc că acela căruia i -a iertat mai mult.`` Isus i -a zis:,,Drept ai judecat.``

[44] Apoi S'a întors spre femeie, şi a zis lui Simon:,,Vezi tu pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta, şi nu Mi-ai dat apă pentru spălat picioarele; dar ea Mi -a stropit picioarele cu lacrămile ei, şi Mi le -a şters cu părul capului ei.

[45] Tu nu Mi-ai dat sărutare; dar ea, de cînd am intrat, n'a încetat să-Mi sărute picioarele.

[46] Capul nu Mi l-ai uns cu untdelemn; dar ea Mi -a uns picioarele cu mir.

[47] De aceea îţi spun: Păcatele ei, cari sînt multe, sînt iertate; căci a iubit mult. Dar cui i se iartă puţin, iubeşte puţin.``

[48] Apoi a zis femeii:,,Iertate îţi sînt păcatele!``

[49] Ceice şedeau cu El la masă, au început să zică între ei:,,Cine este acesta de iartă chiar şi păcatele?``

[50] Dar Isus a zis femeii:,,Credinţa ta te -a mîntuit; du-te în pace.``

Luca — Chapters