[1] Fariseii şi unii dintre cărturari, venind din Ierusalim, s-au adunat la El.
[2] Iar când i-au văzut pe unii din ucenicii lui că mănâncă cu mâinile necurate, adică nespălate
[3] – căci fariseii şi toţi iudeii nu mănâncă dacă nu îşi spală mâinile până la cot, după datina bătrânilor,
[4] iar când vin din piaţă, dacă nu se afundă în apă, nu mănâncă şi mai sunt multe altele pe care le-au primit să le păzească: spălarea paharelor, a urcioarelor, a vaselor de aramă şi a paturilor –
[5] fariseii şi cărturarii l-au întrebat, aşadar: „De ce ucenicii tăi nu trăiesc după datina bătrânilor, ci mănâncă pâinea cu mâinile necurate?”
[6] Atunci Iisus le-a zis: „Bine a profeţit Isaia despre voi, ipocriţilor, după cum stă scris: Acest popor mă cinsteşte numai cu buzele, iar inima lor este departe de mine.
[7] În zadar însă mă cinstesc ei, dând învăţături care sunt porunci omeneşti.
[8] Lăsând porunca lui Dumnezeu, voi ţineţi datina oamenilor.”
[9] Şi le zicea: „O, ce bine, aţi lepădat porunca lui Dumnezeu ca să ţineţi datina voastră!
[10] Căci Moise a spus: Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta! şi Cel ce va vorbi de rău pe tatăl său ori pe mama sa, să fie dat la moarte!
[11] Iar voi ziceţi: Un om poate spune tatălui sau mamei lui, Corban (care înseamnă: orice aş avea ca ajutor, este Dăruit lui Dumnezeu)
[12] şi îi îngăduiţi să nu mai facă nimic pentru tată şi pentru mamă.
[13] Aşa desfiinţaţi voi cuvântul lui Dumnezeu prin datina voastră pe care singuri v-aţi dat-o. Şi multe alte lucruri faceţi, ca acesta.”
[14] Chemând iarăşi mulţimea la El, le zicea: „Ascultaţi-mă toţi şi înţelegeţi!
[15] Nu este nimic din afara omului care, intrând în el, să aibă putere să îl întineze, ci cele ce ies din om sunt cele care îl întinează pe om.
[16] Cine are urechi de auzit să audă!”
[17] Când a lăsat mulţimea şi a intrat în casă, ucenicii săi l-au întrebat despre această parabolă.
[18] Iar El le-a zis: „Aşadar şi voi sunteţi nepricepuţi? Nu înţelegeţi că tot ceea ce vine din afară, când intră în om, nu poate să-l întineze,
[19] pentru că nu intră în inima lui, ci în pântece, şi apoi ajunge afară, în hazna?” Astfel a arătat că toate bucatele sunt curate.
[20] Şi spunea: „Ceea ce iese din om, aceea îl întinează,
[21] pentru că dinăuntru, din inima omului, ies cugetele cele rele, desfrânările, hoţiile, uciderile,
[22] adulterele, lăcomiile, răutăţile, înşelăciunea, nesimţirea, privirea vicleană, hula, trufia, uşurătatea.
[23] Toate aceste rele ies dinlăuntrul omului şi îl întinează.”
[24] Ridicându-se apoi de acolo, s-a dus la hotarele Tirului. Şi, intrând într-o casă, nu voia să afle nimeni, dar nu s-a putut să rămână ascuns,
[25] şi îndată a auzit despre El o femeie a cărei fiică avea un duh necurat. Ea a venit şi s-a aruncat la picioarele lui
[26] – deşi femeia era păgână, siro-feniciancă de neam – şi îl ruga să izgonească demonul din fiica ei.
[27] Iisus i-a spus: „Lasă întâi să se sature copiii, că nu e bine să iei pâinea copiilor şi să o arunci câinilor.”
[28] Dar ea i-a răspuns: „Doamne, şi câinii sub masă mănâncă din fărâmiturile copiilor.”
[29] Atunci El i-a zis: „Du-te! Căci, pentru acest cuvânt, demonul a ieşit din fiica ta.”
[30] Iar ea, întorcându-se la casa ei, a găsit copila culcată pe pat, iar demonul ieşise din ea.
[31] Plecând iarăşi de la hotarele Tirului, a venit prin Sidon la Marea Galileii, prin ţinutul Decapolis.
[32] Şi i-au adus un surd, care mai era şi gângav, şi l-au rugat să-şi pună mâna peste el.
[33] Iar El, trăgându-l la o parte din mulţime, şi-a pus degetele pe urechile lui şi, scuipând pe deget, i-a atins limba.
[34] Apoi a privit la cer, a suspinat şi i-a zis: „Effata!” care înseamnă: „Deschide-te!”
[35] Şi îndată i s-au deschis urechile şi i s-a dezlegat împleticeala limbii şi vorbea limpede.
[36] Iisus le-a poruncit să nu spună nimănui, dar cu cât le poruncea să tacă, cu atât ei îl vesteau mai mult.
[37] Şi se uimeau peste măsură şi ziceau: „Toate le-a făcut, şi bine! Chiar şi pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească!”